i wrote an epitaph,less than a paragraph, today i rolled it up and smoked it,
and took it to my inside time machine.
Cam asa ar suna....ceea ce fac acum. Pun cuvinte pe hartie. Ganduri. Am sa ard hartia asta si am sa inhalez fumul. Si am sa-l scuip afara cu mintea plina de amintiri. Si ce daca? Ce castig aici? Liniste? Stiu unde e linistea mea. Stiu cine tine cheia. Stiu cine scoate din mine lucruri despre care habar nu aveam ca exista in mine. Si e ok atata timp cat iluzia asta numita auto-control chiar exista. Dar...mereu blestematul asta de "dar". Fac cartile cu o dexteritate de invidiat. Si mizez la greu. Culmea castig insa atunci cand vine vorba de a incasa rasplata cuvenita, sunt incapabil sa o formulez. Vesnic prins intr-un conflict a carui finalitate exista, e clara dar inca nu e la indemana. Am nevoie de timp si nu doar eu. Timpul e cheia. Timpul si.....mai era ceva. Pe undeva bajbai. Unele lucruri nu sunt clare. Pe altele le trec cu vederea. Chiar si asa, sunt optimist. Pozitiv. Cum as putea fi altfel?
