Daca ar fi sa faci ceva diferit, ceva deja facut, daca ai avea o noua sansa in privinta unei alegeri, ce ai alege de fapt? Desigur, vorbesc despre o alegere pe care acum o vezi gresita. Ai alege diferit? Chiar crezi ca stii raspunsul?
Eu nu stiu. Eu cred ca si in cazul pierderilor tot castigi ceva. Da. Eu cred in echivalenta. Eu cred intr-o balanta care spune ca pentru fiecare lucru dorit trebuie sa cedam ceva cu o valoare egala. Ca nu poti obtine nimic de valoare fara a ceda ceva la fel de valoros in schimb. Si ca atunci cand pierdem de fapt castigam ceva. Sigur, in unele momente aceasta teorie, practica sau nepractica, nu spune nimic. Nu tine de cald. Rareori cuvintele pot face asta atunci cand mintea ta te macina incet si sigur, de neoprit. Nu poti fugi nicaieri de tine, nu-i asa? Nici macar nu are rost sa incerci....
Senzatia care ma incearca acum este una bine-cunoscuta. Mestec aer in speranta ca e nisip si beau din apa in speranta ca in sticla e timp. Desigur, astea sunt iluziile create de mintea mea pentru ca compensa ceva. Stiu si ce. Blocajul in care ma var cu toata forta in incercarea de a explica lucruri ce nu pot fi explicate. Vreau sa recuperez ceva ce nu poate fi pierdut. Si stau si numar. Secundele, minutele, orele. Nisipul dintre dinti si timpul din sticla. Sinonime. Sunt tot ceea ce as putea fi si nimic mai mult decat ceea ce sunt. Sau mai putin. Sunt perfect in imperfectiunea mea.Incet, ma culc la pamant si-mi lipesc urechea de sol. Incerc sa gasesc acolo ceva ce nu mai stiu sa existe in mine. Si tot ce pot auzi e linistea. Cu ochii plini de soare ma ridic si-mi zambesc in oglinda verzuie de atata timp baut: iar bat campii. :-)
