Avatar

Am asteptat mult filmul asta, cel putin suficient de mult incat sa vreau sa scriu despre impresiile lasate. Si am sa procedez clasic. Uite asa

Partea buna
Este un film spectaculos. Imaginile fac toti banii, tehnologia a ajuns departe. Vazut 3d pe un ecran decent te pune in mijlocul unui peisaj de vis. Povestea este si ea frumoasa, moralista, vorbeste despre prezentul nostru lipsit de respect pentru natura si de un posibil viitor. Filmul curge frumos, este plin de pilde si te poarta cu el undeva nu foarte departe dar intr-un loc spectaculos. Mi-a placut utilizarea mitului Gaia, bineinteles, transpus in actiunea respectiva.

Partea mai putin buna
Avatar nu este un film pretentios. Nu este nici macar un film care te tine cu sufletul la gura pentru ca actiunea este total previzibila si plina de clisee. Personajele, atatea cat exista, sunt plastice si lipsite de profunzime. Compenseaza prin patos si prin simbolistica dar asta e prea putin. De la inceput te poti prinde cine va trai, cine va muri si cine de cine se va indragosti. Actiunile eroului pozitiv sunt....previzibile. Bad guy-ul este si el inchistat intr-un cliseu iar dialogurile.....sunt interesante daca stergi subtitrarea si asculti doar limba alienilor.
Alienii....pai povestea asta e un fel de Pocahontas 3d in care pieile rosii sunt de fapt albastre. Na'vi, ca asa se numeau bastinasii din Pandora, sunt amerindieni iar pamantenii sunt fetele palide. Pana si limba lor cred ca deriva la greu dintr-un dialect indian, iar obiceiurile sunt....identice. Frumos realizati ce-i drept dar prea umani. Ok, merge si asta, nu e o problema doar ca...sunt eu mai pretentios.
Baietii rai, oamenii.....pai astia sunt cea mai mare problema. Constient de faptul ca ar fi cam ciudat totusi sa lase oamenii sa se comporte ca atunci cand au cucerit europenii noua lume, realizatorul s-a ferit de state sau armata vreunui stat. M-am amuzat de motivul unei corporatii lacome (foarte real de altfel) si de cel al mercenarilor care proveneau din....infanteria marina americana, celebrii Marines, periati astfel si deloc afectati in conditiile situatiei actuale din US.
Natura recreata pe Pandora, desi spectaculoasa, nu este deloc diferita de cea de pe tera, poate doar dragonii aia de tot apar prin spoturi. In rest avem rinoceri, pantere, lupi, etc., ok, mai mari si mai urate dar comportandu-se ca si corespondentii pamanteni. P.S. Nu am inteles niciodata de ce fiarele astea trebuie sa raga permanent. Mi se pare contraproductiv, oricat de impresionant ar fi pentru ca un animal in realitate se comporta destul de discret. In fine, imi place mie sa tai firul in patru.
Concluzie
Filmul merita vazut. Nu este pretentios, nu este alambicat, nu are personaje cu care sa ramai in memorie....nu are multe. Dar e frumos. Si te duce undeva departe si macar pentru asta si trebuie admirat.

A cross to bear

King nothing

Cuvinte

Man has such a predilection for systems and abstract deductions that he is ready to distort the truth intentionally, he is ready to deny the evidence of his senses only to justify his logic.

Fyodor Dostoyevsky (1821-1881)

Furious angels

Like a sentence of death,
I got no options left,
I've got nothing to show now.

I'm down on the ground,
I've got seconds to live,
and you cannot go now.

'Cause love, like invisible bullet shot me down
and I'm bleeding, yeah I'm bleeding
and if you go, furious angels will bring you back to me.
They will bring you back to me.

You're a dirty needle,
you're in my blood and there's no cure in me, yeah.
I wanna run, like the blood from a wound
to a place you can't see me.
'Cause love, like a blow to the head has left me stunned
and I'm reeling, yeah I'm reeling
and if you go, furious angels will bring you back to me.

You're a cold piece of steel between my ribs
and there's no saving me, yeah.
And I can't get up,
from this wet crimson bed that you made for me.
That you made for me!
'Cause love like a knife in the back has cut me down
and I'm bleeding, yeah I'm bleeding,
and if you go, angels will run to defend me, to defend me.

'Cause I can't get up, I'm as cold as a stone,
I can feel the life fade from me.
I'm down on the ground, I've got second to live,
and what's that waits for me, oh that waits for me!
'Cause love like a sentence of death, left me stunned,
and I'm reeling, yeah I'm reeling,
and if you go, furious angels will bring you back to me.

Elevation

Tomb Raider a avut doua chestii misto: pe Angelina Jolie si melodia asta de la U2.



U2 - Elevation

Michael | MySpace Video

Memento

Pamant innegrit sub picioare. Aici focul traia in permanenta. Deasupra un cer azuriu. Cat de pasnic…aproape feeric. Nu avea ochi pentru el.
Sulf. Pucioasa. Nu, din contra. Si pamantul negru era doar o partea a imaginii ce ar fi trebuit sa corespunda cu acest loc. Cu salasul FIAREI. Iarba. Deasa, bogata. Copaci, chiar si pomi. Pasari si mici animale agitandu-se prinse intr-un zumzet de zi cu zi. Aici traiesti tu FIARA?
II era mai usor sa priveasca inapoi. Da, cumpanit in sabie, bine protapit in realitatea sa, cuprins de importanta misiunii pentru el si ai sai, ii era usor sa-si domoleasca trairile. Nu, nu se putea lasa inselat de aparenta pace. Doar el era ALESUL. El purta sabia. El o castigase.
Si cat de greu fusese totul. Asa trebuia sa fie, nu? Doar unul merita sabia cea omoratoare de dragoni. O sabie pentru un ultim dragon. Pentru FIARA ce le pustia tinuturile de......Nimeni nu mai vazuse fiara. Dar ea era acolo, ii vazuse urmele. Cu totii le stiau. Teroarea ei traia. Inca vana si ucidea oameni dupa bunul plac. Nu in satul lui. Nu, satul lui era protejat de mag. Si de sabie. Iar magul ceruse un manuitor pentru sabie. Unul ursit de mult timp de zei. Si asa pornise totul.
Timp de 3 zile trecuse prin foc si apa pentru a ajunge la locul turnirului. Strabatuse tinuturi aride, deserturi innecacioase si mari mustind de rechini. Apoi se batuse cu uriasii paznici ai sabiei si trecuse de campcanele letale ale templului unde astepta magul. Si.....alti 100 plecasera cu el. Doar el, cel dintai vanator, doar el reusise. Sabia era a lui. Cum o stia? Doar cel ales o putea stapani. Doar cel ales putea trece de probe. Iar el trecuse. Acum se afla aici. Iar FIARA avea sa piara. Asta era destinul lor.
Asteptarea lui dura 2 zile. Nu se misca. Nu se odihni. Nu manca si nu bau apa. Medita pregatindu-se pentru confruntarea finala. Iar cand aceasta veni era pregatit. Stia asta.
FIARA nu arata asa cum se astepta. Barbatul nici prea inalt si nici foarte solid, cu trupul acoperit de tatuajele ce conturau un balaur, nu-l ataca si nu se transforma. Da, era un dragon dar alesese calea oamenilor. Acesta era pamantul lui si nu dorea raul nimanui. Dorea doar sa traiasca si sa moara dupa legile dragonilor. Dar el era ALESUL. Vorbele dragonului nu-l puteau insela. Distingea minciuna, era un dragon perfid. Si se temea de el si de sabia sa. Asa ca el, ALESUL, trase sabia din teaca si tasni la atac. In schimb dragonul zambi.
FIARA isi spala trupul de sange. Din gura sa tasnira flacari purificatoare care inghitira trupul ALESULUI. Expresia eroului il intrista si-l bucura in acelasi timp. O cunostea foarte bine, vazuse de atatea ori acest amestec de surpriza amestescata cu dezamagire si confuzie. Nu acceptau niciodata evidentul. Mereu exista o a doua lovitura chiar daca sabia se spargea de la primul contact. Mereu o ultima speranta. Mereu dovada betiei ce le lua mintile lor cufundate prea adanc in certitudini. Ar fi vrut sa le strige: „prostilor, voi nu stiti ca asa ceva nu exista?” Dar ce rost ar fi avut? Ei trebuiau sa-si traiasca viata dupa legea lor muritoare. Dupa mintea lor marunta care ascundea atatea nestemate neslefuite. Iar el....el lipi sabia cu acelasi foc. O lua si o purta cu el in barlogul lui. Acolo, pur si simplu o puse in rand cu celelalte.