Cateodata e nevoie de o singura secunda pentru a schimba viata unui om. Un gest. Un cuvant. Un gand. O potrivire impecabila de destine. Un drum ales, un pas in stanga. Totul cu o sincronizare halucinanta.
Stau in sfarsit deasupra panzei testute. Sunt obosit dar fericit pentru ca stiu de ce si mai ales cum. Claritate. Oboseala imi ameninta gandurile cu teama dar vad cu claritate ce am obtinut. Incotro merg, de ce nu vreau sa ma abat de la drum. Stiu ce trebuie sa dau si mai ales cui. Stiu de ce sunt aici. Stiu cum am ajuns. Imi vad greselile si indoielile, sunt inca in mine dar totul este in regula, pentru ca eu sunt in regula. Sunt viu. Sunt in ascensiune.
Totul e ca o retea fina de panze. Privite din mijlocul lor se pierd intr-o tesatura confuza. Dar, daca te ridici doar un pic deasupra lor, poti vedea drumul. Acest drum seamana cu o plansa noua. O coala pura. Poti scrie cuvinte si ganduri, poti desena viata. Am aceasta putere asupra propriei panze. Si o tes cu migala in jurul nostru. Pentru ca pana acum am tesut-o orbeste in jurul tau....mai apoi al meu. Asta ma face sa ma ridic deasupra panzei.
Hello, dimineata, tu iubire aduci lumina in inima mea. Deja m-ai ratacit, doar o privire, dar de ce as opri timpul?
