Prudenta. Cam asta imi spune ratiunea in acest moment. Ar fi foarte usor sa stric totul din nou, trebuie sa am calm, rabdare si...noroc. Stiu ca nu stau grozav la niciunul dintre capitolele astea, totul tine de miza.
Ieri am avut o zi nebuna. Inca nu realizez tot ce s-a intamplat dar imi amintesc ca am avut un moment in care ranjeam ironic catre propria imagine. Nimic nu e mai spectaculos decat sa reusesti sa surprinzi din exterior imagini proprii. Si, intr-o pereche de ochi verzi, incarcati de furie, imaginea ta este una de o claritate covarsitoare.
M-am simtit mic. Neputincios. Apoi a aparut furia. Ciudat, dupa a urmat intelegerea. Odata cu intelegerea a venit si acceptarea. Actiunile noastre, oricare ar fi ele au consecinte. Orice mic detaliu poate influenta o viata intreaga. Si, pericolul este fara indoiala, exact asta, sa-ti bazezi orice miscare, chiar si cele infime, pe o gandirea prea profunda. Se pierde naturaletea. Se pierd reactiile.
Prostiile si greselile ma fac ceea ce sunt. Ele scot in evidenta lucrurile bune, care am sperat intotdeauna sa fie mai numeroasa. Din fericire, evolutia este un proiect constant iar eu...
A fost o zi nebuna. Rau. Dar, la sfarsitul ei, am zambit. Am intrezarit ce cautam de mult intr-o pereche de ochi verzi. Pacat doar, ca in opacitatea mea, nu am vazut atunci cand trebuia. Acum, consecintele sunt ale mele. Ureaza-mi noroc, de restul incerc sa ma ocup eu.
