Si cum ar fi putut sa stie ca aceasta este ziua in care totul se va schimba?
Oh nu, o astfel de cunoastere nu poate exista decat captiva momentului
E ca si cum ai ridica panzele pe mare
Tras de curent, cu ochii pierduti in soare
Dar soarele nu este Dumnezeu
Si, vine intrebarea: el este cel ce poarta vina sau vina il poarta pe el?
Cu visarea lui necugetata, isi poarta frica, mereu frica, de lucrurile pe care le simte
Si ar putea sa dispara, sa navigheze departe, ar putea sa se piarda in soare
Dar cum e posibil sa te ratacesti, daca nu ai unde sa te duci?
Si cum se face ca desi privesti in soare, in inima ta e atata gheata?
Unde poti sa te pierzi? In trecut, si acolo, cum pot da vina pe tine atunci cand pe mine nu ma pot ierta?
Ajungi sa te ratacesti prin zile
Mintea ta devine ceata, rece si sufocanta
Si, cu ochii in soare, incepi sa te scufunzi
Ai esuat, la fel ca si viata ta, prins intr-o panza si capturat de apa
Ai uitat sa innoti, ai uitat sa tii panzele sus
Ai esuat, esti doar un evadat
