Astazi este prima zi din restul vietii mele. Ajuns la 30 de ani, ma uit in fata dar nu ma pot desprinde de imaginile din spate. Nu ma pot desprinde de ieri. Ieri eram altcineva. Ciudat? Nu, cred ca viata e prea scurta. Si cred ca trebuie sa te bucuri de fiecare clipa care....Ce ieftin suna. E calculul unei minti care trage de ea pentru a capata controlul. Pentru ca, nu-i asa, mereu ne agatam de absoluturi pentru a ne amagi: "se poate si mai rau", "trecutul nu poate fii schimbat", "trebuie sa invatam din greseli", etc. Doar cuvinte care descriu stari care nu sunt identice.
Apropo de trecut....Dimineata. Lipsa somn. Serial la TV. Nu conteaza ce dar episodul a fost foarte interesant. Prezinta consecintele deciziilor pe care le luam. Le prezinta in ordine inversa, mai intai evenimentul si apoi deciziile care au dus acolo. Pe scurt, cineva moare. Omul, cinstit si curajos. Moare, normal, asa e si in realitate, cei curajosi mor primii. Omul nostru avea si el o zi libera. Si incearca sa plece la pescuit dar nu vroia singur. Tipul cu care trebuia sa plece avea o prietena, si fiindca era zi libera comuna pentru intregul colectiv din care cei doi faceau parte, tipul asta a gasit o scuza pentru nu se duce cu omul nostru. Normal, fata. Omul nostru a inteles, a plecat sa caute alti amatori. Fiindca nu a gasit, a ramas loco. Si....a avut loc o explozie. Explozia nu ar fi avut loc daca tipul cu fata ar fi ales sa fie un pic mai atent, in loc sa fie indragostit. Iar omul nostru bun, daca tipul pleca cu el la pescuit, n-ar fi fost acolo ca sa ia o decizie curajoasa dar care l-a costat viata. Modul de retroversiune este superb si foarte relevator.
Cu totii luam decizii. De cele mai multe ori, nu putem banui consecintele sau alegem sa le ignoram pur si simplu, sigur ca le putem controla. Dar, cateodata, pe un fond de providential, soarta si ghinion, sau cum vrei sa-i spui, deciziile i-au o turnura halucinanta de-a dreptul. Si, la capatul consecintelor, iti dai seama ca totul a tinut de o secunda sau de un gest banal. Cum ar fi curiozitatea. Totul se reduce la o insuriere de decizii si gesturi banale cu o consecinta dintre cele mai serioase. Asta iti poate schimba viata.
Constientizarea acestui adevar te face mic. De tot. Iti dai seama ca in orice moment te poti ridica dar mai ales cobori, si nu toti oamenii sunt la fel de curajosi ca omul nostru. Desi cred ca as fi luat aceleasi decizii ca si el, fara sa bravez. Curajul meu dispare in mine cred. Si stiu care e sursa: teama, nu de viitor, nu de trecut, ci teama de un singur lucru: pierderea identitatii in spatiul singuratatii. Pentru ca aceasta este cea mai mare teama pe care eu o am de infruntat.
Si, de azi inainte, e o realitate. Desi speranta palpaie, consecintele actiunilor mele si ale celor din jur sunt inevitabile. Nu pot schimba trecutul, dar poate ca voi avea o sansa de a-mi scrie viitorul asa cum mi-l doresc.
Imi urez noroc, cateodata doar de asta ai nevoie.
