Printre glume, realitate, optimism, pesimism, realism, sadism.....blabla....Exista atatea moduri de abordare a vietii de zi cu zi....dar de ce sa nu incepem cu o zi anume? Cu azi....sau de ce nu, cu maine? De ce sa depasim momentul asta actual, singurul real, singurul cat de cat controlabil? Devin deprimant? Hehe, sunt atat de departe de asta. Trec de la imaginea mea vazuta intr-o pereche de frumosi ochi verzi la jumatatea amara a paharului. Venin brut servit de o minte prinsa in propria capacana. Mi se administreaza un adevar personal in doze puerile pigmentate cu tot felul de gratulari cat se poate de gratuite. Pe care le primesc zambind. Ma bucur atunci cand imaginea redevine clara. Si-mi caut din nou ochii verzi cu mai multa voiosie. Pentru ca ma inspira. Pentru ca-mi confera ceva ce nu mai stiam sa existe. Pentru ca sunt jumatatea limpede-confuza a paharului. Stiu, n-are sens. Doar ca aici e vorba de doua persoane. E vorba de trecut si prezent. Si sa vedem cum se arata viitorul.....trebuie sa fie diferit de trecut. Eu, cel ce a fost, va spune bye bye and so long sau mai pe romaneste....nu ne mai vedem. S-a terminat. Final. De tot.
