The way I understand it, the Russians are sort of a combination of evil and incompetence... sort of like the Post Office with tanks.- Emo Philips
Ideea e cam asa: n-am mai ascultat manele de mult. Cam de cand am sters din greseala playlistul de pe ipod si n-am mai stiut sa-l fac la loc. Sau era vorba de altcineva? Sincer, la ora asta nu stiu. Si nu conteaza oricum. Dar...
Aseara am fost la ziua unei prietene. La un restaurant. Unul ok pentru ca atunci cand spui.....nu fac reclama gratis....oamenii se uita la tine si zic: da, e fain acolo, am fost acu....In fine, cred ca e de la fiarele impaiate pe pereti. Ei bine, companie faina (lol), mancare buna si vin rece. Astia n-au auzit de temperatura camerei iar eu sunt prea carcotas. Cum dracu sa nu fie rece daca il strici cu apa minerala gheata? In fine numarul 2. La un moment dat, cam pe la 11 cred, incepe programul artistic. Pana atunci fusese in surdina asa, pe diverse ritmuri in functie de nivelul locatiei care este si hotel. Ma rog, nu cred ca e hotel de dormit in el. Sa nu deviem. Programul artistic....o masa de manelisti. Care se ridicau pe rand.....sa fie clar. Nu sunt unul dintre acei oameni care nu suporta manelistii. Nu ascult, pretind cu nu ascult si de fapt incerc sa spun ca nu-mi pasa de ce asculta restul din moment ce muzica mea sigur i-ar chirci de durere pe multi. Dar....astia s-au pus pe ragnit. Pe bune.
Mai intai o ea. CU foc. Cu par blond. Cu....durere. Multa. Nelimitata. Noi urlam speriati unul la celalalt ca nu ne intelegeam. Ma gandeam ca dupa scurtul cutremur pe care oricum nu l-am simtit (cat de nesimtit am devenit)asta este un nou cataclism. Dar am fost impresionat pana la lacrimi de....
Durerea urmatorului interpret. In negru tot, cu burta, mustata si ghiuluri, asta a cantat inclusiv despre Leonardo di Caprio si titanic swim team. Pain redefined....durere multa, priviri sinucigase in jurul mesei...si un vecin de palier lovit de dans in freza. CU miscari suave de balena ucigasa dar multa pasiune si dat din maini, cap, picioare, cur (valeu) si tot restul. La intervale scurte.
Ultimul manelist prins (n-am prins decat trei apoi am dat bir cu fugitii) a fost cel mai aprins. CU cureaua lui DG, pantofii de juma de metru si tricoul in dungi verticale (sau era camasa? don't really know) a zbierat cu atata naduf incat chiar m-am chinuit sa-i pricep versurile. Ai plecat. Te-ai maritat. Daca ma iubesti cu adevarat eu uit tot. Dip. Dirip. Hopasa. Blabla. Shoot me now before they really turn me to the emo side.
Una peste alta a fost o seara de sambata reusita. Ridic iar in slavi compania si-l injur pe amicul meu de pescuiala care a tinut neaparat sa ne piarda in Bucuresti. Serios. Cum naiba? Sper ca era de la muzica. La multi ani!
