Stai sa vezi. De ce emo? De fapt vorbeam despre efeminizarea barbatilor. Emo...ele sunt misto. Pe bune. Cu freze zbanghii, cu machiaj sinistru, cu lacrimi, inimoare, cutite, sabii, lame pictate pe ici pe colo....dark and gloomy. Cred ca asa se scrie. Ei....sunt spooky. Rau. Damn.
Specia homo sapiens barbaricus (barbatul-cu-bata-n-stanga-si-parul-muierii-in-dreapta) sufera o transformare periculoasa. E un fel de camflaj. Astazi barbatul plange cu iubita in brate. Plange si fara. Se imbraca in roz. Cu sclipici. Freza 3 parti gel, 2 parti par e inlocuita de coafuri ciudate inchegate cu ceara. Se epileaza pe piept. Pe picioare. Se parfumeaza la greu. Practic stii sigur ca el si nu ea put in halul asta. Se duc la solar. Nu e vorba de ingrijire corporala decenta ci de un nou stil de viata. Metrosexualii ma sperie. Ma gasesc oarecum depasit. Ma imbrac la costum si cum n-am sclipici si ceara in par sau par in ceara ma simt surclasat. De ce?
Incep sa cred ca am imbratranit rau de tot. Ca firul ala de par alb (singurul!!!!) inseamna ceva. Ca fac 29 de ani. Ca mi-am pierdut timpul cu notiuni abstracte cum ar fi mersul drept pe strada in loc sa-mi cultiv aura de masculinitate indoielnica. Nu am sex-appeal modern si asta doare. In cot, pe partea stanga, cum vii.
Semnele sunt acolo. Ascult muzica siropoasa, ma tund cu lama si imi numar unghiile de la picioare. Sa fie asta inceputul perioadei emo din viata mea? Sa fi devenit hiper-sensibil pe fondul unor schimbari de fundul canii? Sau ce mama dracului se intampla de eu nu mai pricep oricum nimic?
