-As sta aici pentru totdeauna. Totusi, imediat dupa ce am sa plec acum, nu am sa ma mai intorc niciodata.
-De ce?
-E prea multa moarte aici.
Privi in jurul sau fara a vedea cu adevarat ceva. Prins in capcanele propriei minti, nu simtea nici bataia temperata a vantului de toamna, nici urma de parfum dulceag de flori trecute. Nimic din toate astea, nici macar norii ce alergau grabiti pe un cer prea jos, prins in chingi de neguri vremelnice.
Statea. Astepta. Ar fi trebuit sa-si simta inima batand navalnic dar nu era asa. Si simplul gand ca lucrurile nu se intamplau asa cum ar fi trebuit, asa cum le vedea el normale, il chinuia. Dar asta era tot, restul emotiei lipsea.
Avea parul scurt, tuns drept in preajma urechilor micute. Blondut, se lipise de pielea capului sub ploaia marunta. Deranjata, indeparta o suvita ce i se lipise de frunte si zambi. Acelasi suras senin, prea pur pentru unul ca el. Totul fusese doar un joc, il jucase, trebuia sa-i puna capat.
Statea de prea mult timp acolo. Nu mai era nicio asteptare, pamantul aspru rascolit nu-i mai lasa loc de asa ceva. Undeva sub acel morman cenusiu se ascundea pentru totdeauna chipul ei. Moale, cu trasaturi line si ochi blanzi, acum stinsi. O pierduse, stia cum. Si cu toate astea, nu putea accepta.
O vazu venind. Se misca parca cu fiecare adiere, fluturand din rochia vaporoasa care-i dansa in jurul formelor cu un efect mirific. Vazand-o, incerca in sfarsit o forma acceptabila de regret.
-De unde stiai ca-mi place locul asta? Nu ti-am vorbit niciodata despre el.
Isi aseza gluga rosiatica pe cap. El zambi, era un alt suras inghetat.
-Nu mi-ai spus niciodata.
-Mi se spune Scufita Rosie, stii?
-Stiu.
Senzatia de pierdere il scosese din minti. Nu mai pastrase nimic in suflet, nimica care sa-l tina in continuare treaza asa ca se prabusi peste pamantul afanat si se intinse cu ochii spre cer. Isi indeparta bratele de trup si se lasa tras de chemarea ce venea din interior.
-Am vrut sa stii.
Zari lacrimile din ochii ei dar nu simtea nimic din durerea de dincolo. Pur si simplu asa era mai bine, ea trebuia sa accepte. Era important, nu dorea sa-i rapeasca si mai mult din fericirea ei naturala. Brusc, fata o rupse la fuga iar el nu o urmari. Ii placuse intotdeauan parul ei blond si rochia rosie pe care o purta acum. Nu mai simtea senzatia de apartenenta fata de niciunul dintre aceste.....detalii.
-Am aflat ca a murit si ultimul lup.
Era tristete in vocea ei. Privi peste campia maturata de vant, era sigur ca ea isi dorea sa fii vazut macar odata un lup adevarat, nu doar o replica impaiata. Dar acum asta era imposibil.
-O lupoaica, a murit in timpul sarcinii. Masculul ei fusese impuscat deja mi se pare. Oricum n-ar fi putut supravietui ca specie, cred ca d-asta a fost doar un titlu de pagina a patra.
Se ridica in capul oaselor si privi fara sa-si creada ochilor silueta ce se apropiase de el. Supla, cu blana mitoasa, cenusie, il privea cu ochii mari, plini de viata. "Aproape umani", gandi el. Undeva din minte ii rasari o poza in care o fata inalta, blonda, cu o boneta rosie pe cap si un zambet complet, statea langa o cusca in care se agitau mai multi catei. Nu, nu catei, lupi.
Avea sa fie mai fericita. Viata ei avea un scop, el n-avea ce sa caute in el. Nici macar nu-i placeau animalele. Asa era mai bine, da, cu siguranta. Se intoarse in piata aglomerata urandu-se si resimtind din plin singuratatea in care se aruncase singur. Trecu pe langa un stand de ziare si ochii ii fugira catre un titlu pulsatil: "Lupii traiesc din nou!"
Privi catre natura moarta stiind ca nu avea sa vada niciodata prin ochii ei. Ea nu intelegea moartea, cum ar fi putut? Crescuse tot timpul departe de ea, o gradina moarta avea sa ramana moarta pentru ea doar pentru ca isi putea permite o alta verde intrun alt colt de lume. Ultimul lup murise chiar aici. "Ultimul lup liber", se corecta el.
Lupul il privi lung. Isi arata caninii lungi dar nu-l ataca. De ce nu si pe el? De ce doar pe ea?
Si totul fusese realizat de o femeie pe care el nu o dorise niciodata cu adevarat. Dar, succesul ei cel putin, il facea acum sa se simta gelos.
