Ieri m-am intalnit cu o fosta colega. Fosta prietena. Actuala....ce? Nu ne-am mai vazut de un an intreg si atunci in trecere....sau sa fi fost doi? Nu-mi aduc precis aminte. Tin minte ca acum vreo 14-15 ani eram destul de prins de ochii ei albastri si de aerul un pic prea visator. In fine.....
E interesant sa te vezi cu cineva dupa mult timp si sa contabilizezi schimbarile. Accentul pe ea. Doi copii mici. Unul de doar o luna. O pustoaica cu ochii ca ai ei agatata de carucior si un baietel ascuns in interiorul "vehiculului" :-). Se vede ca ma pregatesc de soferie....
Maritata. Cu cineva.....Tu te-ai insurat? Pare o intrebare reflex. Raspunsul e de asemenea conditionat. Nu, nu inca. Aici oscilezi. Fie iti umfli pieptul si afisezi un ranjet sugubat, d-ala menit sa impresioneze sau mergi pe calea mai apropiata de ce simti. Nu, nu inca. Dar cine stie, cand o fi o fi. Un raspuns care poate insemna exact asta. Atunci cand e vorba de baieti, lucrurile sunt simple. Toata lumea ia raspunsul ca atare. Si nimeni nu-si bate capul cu intelesurile din interior. Dar intrebare exista, tu cand?
Am trecut un prag. Pana la 23 de ani era posibil. Odata depasit pragul nu-ti mai faci probleme cand pentru ca instinctiv sti ca urmeaza o perioada lunga in care asta nu se va mai intampla spontan. Neprogramat. Dupa 23 iti programezi actiunile. Poate chiar te bucuri de libertate. Habar n-am. Dar imi dau seama ca nu mi-a fost niciodata frica de fenomen. Pentru ca chiar am crezut in o sa ma insor cand o sa ma insor si basta. De ce ar trebui sa ma insor? Pentru ca am o varsta? Varsta nu inseamna in cazul asta decat conformitatea sociala.
Nu stiu. Poate ca in curand. Asta am adaugat tot reflex. Who cares? Mi-am zis mie. Doar mie si ei. Adica nefericita aleasa :-). Asta e genul de bravada care salveaza ranjetul de mai sus.
I-am urat de cateva ori toate cele bune. Pentru copii, sot, etc. Si am trecut mai devreme. Gandul mi-a palpait ceva vreme in minte si acum pica pe blog. Doar un alt reflex.
