"Nu cred ca o sa-ti placa asta."
M-am strambat, prea multe fraze incepeau asa. Cum naiba sa-mi placa ceva atunci cand ma avertizezi din start ca n-o sa-mi placa? Numai ca asta mi-a placut, macar pentru faptul ca puteam sa te surprind. Stiam ca o sa te surprind si mai tare asa ca.....
Un ochi critic.
"Unde naiba pleaca asta asa?"
"Are intalnire."
De fapt n-aveam, era o sesiune de shopping urmata de o cafea. Cu termen limita si promisiuni de restrictionare. Habar n-aveam ca asa o sa fie dar nu-mi pasa, umblasem o luna dupa sansa asta. Pentru ca era o sansa fireasca. Un deznodamant normal pentru tine. Si tu? Tu, habar n-am ce gandeai dar banuiam ca planuiai sa-mi faci vant. Si....
M-am prezentat la datorie. Cu jumatate de ora mai devreme. Si....surpriza. Erai deja acolo. Privind cu un aer critic telefonul de pe ceas. Hm....cred ca e invers. Critic...
"Ai intaziat".
Mi-am scos castile din urechi si am zambit timid. Ti-am pupat mana.....hehe....da, chiar am facut-o.....
"Hai sa mergem".
Usor critica, foarte mult amuzata de gest.
"N-am intarziat, am sosit mai devreme".
Scarile rulau sub noi.
"Unde mergem?"
"....."."Nu stam mult la cafea, cel mult o ora, mai am si alte chestii de facut."
"Ok".
Ce nu eram? Cam tot ce sunt acum. Chiar si asa, am stat patru ore la o cafea. Capuccino vienez, limonada, pepsi light. Si niste biscuiti parca. O esarfa. Eu rosind. Da da, rosind, ca un pusti de 14 ani. Ras in cap, cu vreo 10 kile mai mult decat acum, la palton si cizme. Ferches rau. Si sorbind cuvinte. Si tesand panze tot din cuvinte.
Au trecut 8 luni de-atunci. Iti mai amintesti?
