Mda, in poza de la postul precedent sunt eu. E posibil sa fie cea mai reusita poza a mea, nu stiu exact. Oricum, pe-aproape.
E pustiu aici. Si nu numai. Adica e pustiu si prin alte parti. Sunt intrebat de concediu, de mare, de soare...de planuri. Nu stiu sa raspund. Cred ca am o moaca tare "simpatica" atunci cand raspund. Se pare ca sunt in stare de grimase foarte....foarte....ah da, cineva imi spune ca seman cu un beagle in unele momente. Dap, asta de sus.
Unde ramasesem....ah da, e pustiu. E.....plictisitor. E enervant pentru ca e monoton. E plictisitor. E.....nelinistitor. Linistea asta e precare si eu care stiu asta, ma enervez. Pentru ca resimt lipsuri majore. Control. Stabilitate. Echilibru. Citesc adevarul. De fapt, ma pocneste in fata. Si ce daca? E ca si cum nu l-as vedea. Nu, nu, il vad dar nu-l pot interpreta....Si e absurd. E ca si cum as fi legat de maini si de picioare cu o sfoara fara nod. Apropo, unde pleci in concediu?
Nu plec. De ce? Nu pot. N-am chef. Dar vreau la mare. E ciudat ce a trezit marea de zilele trecute in mine. E vesnica mea senzatie de....duca. Doar ca de data asta logica imi spune ca nu e duca efectiva ci o schimbare in vantul schimbarii. Suna...inestetic. Tot timpul am crezut ca vad. Acum descopar ca am ales sa vad doar ce-mi parea atragator. Acum vad cam 86% din imaginea completa. Aburistic, cum ar zice tot acel cineva.
Chiar daca in momentul asta efectiv nu fac decat calcule, incerc sa-mi adun energia pentru o sfortare.....fortata. De ce? De cine? De tot si toate.
