Echilibru, mai tii minte, era in toate urarile tale. Sti, ziceai, sanatate, noroc, blalbla si echilibru in tot si toate.
Da, imi aduc aminte. Si ce-i cu asta?
Pai nu ti se pare ironic ca taman tu sa nu mai ai echilibru?
Cand mergi pe sarma.....poate ca am mai mult echilibru decat crezi tu. Poate ca....
Poate....dar nu cred. Ah da, stiu ce o sa zici, te dai cu capul de un geam invizibil. Tot timpul. Si esti ametit din cauza asta. Si tu vezi geamul ala si alegi sa vezi ce se va sparge mai intai, capul sau geamul.
:-) Vedem....
Sincer....
Nu, chiar vedem.
Haide, lasa-ma in pace.
Dar ce ti-am facut?
Nimic. Doar ca insisti sa fii ceea ce nu esti. Prosteste. In loc sa valorifici lucrurile bune pe care le ai, incerci sa te rupi de ele.
De fapt incerc altceva si tu sti ce. Incerc sa regasesc ceva ce nu poate fi pierdut.
Nu. Filozofezi. Bati campii.
Astea sunt cuvintele mele.....
Poate. Sincer, nu stiu ce naiba faci.
Cateodata nici eu nu stiu. Dar....am mai mult echilibru decat credeam. Asta e clar. Si mai multa putere. De determinare nu vorbesc pentru ca sti si tu la fel de bine cum stau aici.
Oare? De ce crezi asta?
Nu stiu.....dar poate ca ai sa-mi explici tu de ce port acest dialog imaginar.
Pentru ca esti baiat bun.
Ah!
Si inofensiv.
Double ah. Oricum ar fi....
Cine te pune sa negi asta? De ce tot negi cu tot dinadinsul?
Poate pentru ca mi-e teama sa fiu ceea ce sunt. Poate pentru ca vad. Poate pentru ca tu sti ce e in mine....Mereu fac cate ceva drastic. Si gust amarul din urma actiunilor mele. Exista certitudini....
Iar eu sunt una dintre ele. Stiu. De fapt proiectia ta asupra mea e certitudinea. De ce acum? Adica, de ce in momentul asta toate astea?
Din nou folosesti cuvintele mele.....Si din gura ta suna....ingemanat.
O gura de cafea. Cafeaua ta. Mmmmm.....visez frumos.
P.S. Mai tii minte asta?
