2012. Asa se cheama filmul. Scenariul e destul de cunoscut: mayasii au facut o predictie cum ca in anul 2012 (ma rog, nu se stie anul dupa calendarul musulman, pe cine ar interesa asta? :-))) pamantul o sa fie distrus. Iar noi....we will be fucked. Properly fucked. Ok.....suna bine.
Regizorul, nenea Roland Emerich, e un pasionat de distrugerea pamantului. Daca nu avem de-aface cu o soparla mutanta atunci ne bumbacesc exatraterestrii. Daca scapam si de asta, vine glaciatiunea. In 2012 soarele ne-o coace la propriu. Si totul se duce.....
N-am sa povestesc filmul. Reusit din punct de vedere al efectelor vizuale, abunda de ingrediente hollywood-iene ceea ce-i scade din consistenta. Recreaza insa fidel atmosfera apocaliptica precum si, pe alocuri, conflictul uman. Varianta de happy end in conditiile in care 6 miliarde de oameni (si ceva rest) s-au dus pe apa sambetei pare aiurea.
Exista totusi o idee. Ideea de sfarsit. Si o intrebare. Ce ai face tu daca ai sti ca maine lumea ta va disparea? Mi se parea usor sa dau un raspuns. Am pus intrebarea si raspunsul m-a miscat mai mult decat filmul. Nu pentru ca ar fi fost un raspuns atipic ci pentru ca l-am constientizat si mi-am dat seama ca nu stiu ce as face. Din fericire nu sunt unul dintre cei care traiesc sub spectrul iminentei morti, altele sunt problemele care ma impiedica sa ma bucur de viata din plin.
