Rece. Gheata. Isi trecu degetele prin lichidul transparent. Captura suvoiul in causul palmelor. Oricat de tare ar fi strans, picaturile tot ii scapau printre degete. Pe la coltul palmelor. Evadau.
Isi trecu palmele ude peste fata. De mai multe ori. Inchise robinetul si-si privi chipul in oglinda. O fata rotunda cu trasaturi destul de echilibrate. Prea rotunda poate. Par aspru, negricios. Sprancene groase umbrind privirea ochilor negri. Sfredelitori. Cautatori. Lipsiti de lumina cateodata. Un nas mare, acvilin. Gura stramta cu buze subtiri si o barbie tot rotunda. O barba de doua zile. Un zambet ironic pierdut undeva in cutele ce se formau la coltul buzelor in astfel de momente.
Isi trecu degetele prin par. Isi fixa ochii in ochii din oglinda. Nu putea disimula chiar totul. In niciun caz ce se afla indaratul acelei priviri. Rase incet, harait, dezvelind caninii. Furie? Disperare? Hotarare? Poate toatre trei. Sau poate niciuna dintre aceste trairi.
Isi privi mainile. Ca de obicei cand se simtea asaltat din toate partile. Isi misca degetele. Prelungirea zbuciumului interior. Bataturi la baza celor trei degete din mijloc. Nu prea lungi, nu prea groase. Vine proeminente pe podul palmei. O culoare cam galbuie, nesanatoasa. Oboseala. Asta citea de fapt in ochi. Febrila.
Iesi din baie si se duse in camera de zi. Usa balconului era deschisa lasand sa patrunda aerul tare al diminetii de iarna. Un cer greoi, ca de plumb, cu nori josi, compacti. Toata lumina era la fel, cenusie. Terna. Simtea posomorarea vremii si murdaria de jos. Zapada se topise in zoaie gri macinate de rotile masinilor si de pasii oamenilor.
Pasi sai. Clari. Calculati. Il linisteau. Se plimba prin fata geamului cu mainile impreunate la spate si barbia in piept. Iar se cocosa. Cineva avea mereu grija de el ca postura asta sa nu se permanetizeze. Nu si acum. Acum era singur. Si asta parea o stare ce dura din totdeauna.
Din cealalta camera razbatea un zgomot surd. Un inceput de melodie. Un pian lenes. Boxele nu se fortau. Era prea devreme, nu avea nevoie de atentia vecinilor. Pianul accelera. Apoi pierdu iar din viteza. Zgomote aproape discrepante. Viori....si acceleratie. Zgomote orientale impletite in claritatea pianului. Apoi percutie. Ritm rautacios. Isi simti pielea. Fiecare por in parte. Fiecare respiratie. Pulsa in ritmul muzicii. Kara remembers. He remembered indeed.
Trase aer in piept. Isi fugari imaginea din oglinda. Undeva in interior tipa din toti rarunchii. Muzica aceea. Parte iad, parte purgatoriu cu o raza de.....chitara electronica. Totul se opri in jurul sau. Aerul ingheta iar respiratia sa......
Se duse la geam purtat de pasi fara vointa. Fara ordine. Mana ii ingheta instantaneu pe otelul rece. Ridica obiectul care parea mai greu ca oricand. Pasi pe balcon si se sprijini de balustrada.
Acum miscarile lui erau mecanice. Trase parghia aproape simtind cum glontul conic aluneca in locasul sau. Pipai tragaciul, indeparta piedica. Ochiul drept i se lipi de cauciucul lunetei iar retina sa focaliza flamanda. Isi goni privirea peste zeci de chipuri terne. Oameni pestriti. Preocupati. Disparand din memoria lui de cum nu-i mai privea. Oameni reali. Tristi. Rumegand veselie. Masticand regret. Sau dorinte. Sau......
Isi vazu tinta. Apasa pe tragaci. Imediat deveni glontul. Glontul ce gonea catre un chip rotund, cu sprance groase ce umbreau privirea ochilor negri. Sfredelitori. Cautatori. Lipsiti de lumina cateodata. O fata atat de rotunda......
