Uneori cuvintele dor. La fel de mult ca faptele. Uneori poate chiar mai tare. Dar....cuvintele nu sunt fapte.
De ce folosim expresiile fara echivoc? De ce suntem extremisti in exprimare? De ce nu ne infranam pornirile distructive, mai ales cand acestea pornesc la nivel de exprimare verbala? Nu putem? Nu vrem.....si una si alta.
Dar...cel mai important aspect este reactia pe care o avem la cuvinte. Raspunsul. In cazul in care lucrurile stau prost, sunt cam trei tipuri de reactie:
1. Vexatie
Cuvintele isi ating tinta. Te dor. Iei ad literam ceea ce ti se spune si te lasi tras pe panta tristetii. Furiei. Incetezi sa admiti orice logica. Pentru ca vezi tu, creierul tau este mereu capabil de disectie. Si-ti va prezenta toate fatetele, inclusiv pe cele logice. Numai ca tu nu esti in stare sa te ghidezi dupa astea si preferi durerea. Sau pur si simplu esti structurat asa, sa nu vezi decat partea negativa.
2. Razbunare
Ripostezi. Folosesti cuvinte, gesturi sau chiar mergi mai departe si recurgi la actiuni a caror intentie este de a plati. De a rani la randul tau. O faci reflex sau calculat. E posibil sa-ti para rau si sa agravezi ceea ce s-a intamplat deja. E posibil sa te simti mai bine. Sau mai rau, depinde cum esti structurat.
3. Life is but a joke
Genul asta de atitudine....ei bine, pornim cu inceputul. Cuvintele nu inseamna actiuni. Daca reusesti sa surprinzi asta cu claritate absoluta, esti cu un pas mai aproape de intelegere. De intelegere? Da, de intelegerea cauzelor si consecintelor fiecarui gest, fiecarei actiuni. Viata spune asa: acum este deja trecut asa cum maine este viitor iar tu, cel din trecut, vei fi altul in viitor. Nimic din ceea ce este acum nu este permanent, orice poate fi schimbat. Orice este schimbat. A nu tine cont de realitate, de logica, este o greseala elementara. Asta ne tine ingraditi in teama. In ce? In pierdere de timp. De timp pretios. Poti trai cu frica in san, frica ca poti pierde ceva ce nici nu-ti apartine, poti sa accepti durerea si prostia unora, poti riposta cu prostie si ignoranta, sau poti afisa un zambet. Un suras pentru viitor. Un semn ca tu chiar intelegi si ca accepti ceea ce esti, ceea ce poti fi. Si-ti poti spune cu adevarat ca, intr-o forma sau alta, cand e vorba de greseli, totul se plateste.
P.S. Desi stiu toate astea, uneori nu pot alege. De data asta insa.....:-)
