Niciodata nu stiu cand e Sf. Alexandru. Multa vreme nici n-am stiut ca exista un astfel de sfant. Am aflat interesandu-ma ca omul a fost legionar roman, persecutat pentru credinta lui. A fost condamnat de cateva ori dar a condamnat. In cele din urma, ca sa nu mai scape, l-au omorat, banuiesc ca in arena. Posibil. Probabil. Ce nu stiau ei era ca asta era de fapt marea evadare pentru omul care chiar credea in viata de apoi. Aici lectia lui se incheie, incepe a mea. Bine, suna cam grandoman dar in definitiv, de ce nu, e blogul meu.
Cineva si-a adus tot timpul aminte de Sf. Alexandru. Asa a fost si azi. Si am primit mesajele exact asa cum vroiam, de la oamenii care vroiam sa-si aminteasca in locul meu si culmea, le-am si primit in ordinea dorita. Si, ca sa sarbatoresc, ca de obicei mi-am facut un cadou de suflet completandu-mi colectia mea Dune cu ajutorul colegilor si al celor dragi (din prima categorie nu bag si intra doua pentru ca sunt mai prudent din fire :-) ). Si e tare fain pentru ca ma simt bine. Si pentru ca, in definitiv, asta conteaza, sa simti ca existi. Poate ca asta e rolul mesajelor de departe. Pentru ca departe devine foarte aproape in momentele astea, in rest, sincer, nu ma sinchisesc de onomastici, nici macar de ziua de nastere.
