miercuri, 11 august 2010

Imagini



Shhsst....am sa-ti spun un secret.

Ce anume?

Eu nu sunt eu.

Ce vrei sa spui?

Exact asta, eu nu sunt eu. Eu sunt altcineva.

Inteleg. Ca de obicei nu ai niciun sens in exprimare.

Da, mereu critica, de fapt vrei sa spui ca daca tu nu pricepi atunci vorbesc prostii. Este exact ceea ce vroiam sa spun, pricepi? Nu, sigur ca nu, dar am sa-ti explic tot, crede-ma.


O conversatie simpla, de ce nu, cu persoana iubita. Nimic deosebit. Poate.


Explica-mi de ce tu nu esti tu.

Pai, uita-te la mine. Am acelasi nas deloc elegant, aceeasi fata rotunda, aceiasi ochi, acelasi zambet dar nu sunt eu. Nu am cum sa fiu pentru ca aici sunt complet. Nu, nu complet in sensul pozitiv ci pur si simplu finalizat. De ce? Pentru ca sunt imaginea pe care o ai tu despre mine in mintea ta si dupa cate vad este completa. E bizar dar da, ti-a luat foarte putin timp ca sa imi completezi imaginea. Cred ca din cand in cand mai completezi cu chestii pe care crezi ca le-ai descoperit. Ma gandesc ca asta te face atat de infatuata uneori, abilitatea asta a ta de a-mi trasa chestii care crezi ca sunt reale si chiar tin de mine. Asa arat in mintea ta, prin urmare nu sunt eu.

Tu, cel din mintea mea, si tu cel din realitate sunteti diferiti. Asta-mi spui?

Da.

De ce?

Pentru ca in mintea ta sunt doar o idee. Sunt ceea ce crezi tu ca sunt, nimic mai mult, ma comport asa cum crezi tu ca ma comport si atat. Sesizezi diferenta? Nu, nu-mi raspunde.

De ce? Vreau sa-ti raspund!

O sa-ti explic mai tarziu de ce raspunsul tau este irelevant.

.........

Iti dai seama ca asa ma vezi si doar atat? E uimitor dar real. Pentru ca asta sunt eu pentru tine si numai eu pot observa diferentele si doar daca intru in mintea ta. Si nu pot de fiecare data pentru ca mintea ta nu este deschisa mereu. De cele mai multe ori este inchisa, stii doar cat iti reprosez asta.

Nu.....

Stiu ca "nu" dar vezi tu, aici esti pe domeniul meu, eu pot vorbi, tu nu, sau ma rog, doar cand vreau eu. Taman ti-am mai oferit un indiciu.

Despre ce? De cand a devenit asta o dilema?

De cand port o conversatie cu mine insumi despre felul cum cred ca ma vezi tu. De cand am dat de imaginea mea in mintea ta. Bine, am sa-ti spun. E irelevant ce crezi tu pentru ca imaginea pe care ti-am creat-o eu in mintea mea se inseala, nu poate vedea diferenta dintre real si proiectie. Totul este despre idee, despre fixismul pe care imaginea ta din mintea mea il are.

Asta inseamna ca pur si simplu conversatia asta n-a avut loc niciodata. Sau cel putin nu in forma asta, d-aia acum vorbesc ca tine.

Ei bine conversatia asta are loc chiar acum. Si, daca ai putea purta o conversatie cu tine insati, stiu ca ai evita orice fel de intrebare ce te-ar putea indeparta de pe axa ta.

De fapt imaginea mea din mintea ta spune asta, nu?

Aceasta conversatie nu a avut loc niciodata. Orice asemanare cu persoane reale nu este insa deloc intamplatoare si este foarte intentionata.

Categorie: genul de conversatie interioara care poate dauna grav sanatatii mentale. Efecte nedorite: pierderea contactului cu realitatea, inhibarea pornirilor sanatoase cum ar fi conversatiile cu personajele reale, ridicarea propriei perceptii la rangul de absolut.