Pentru ca nu vreau sa fii ceea ce nu esti Pentru ca exista momente atat de deosebite incat cuvintele sunt de prisos Pentru ca un strop de timp poate fi oprit in loc doar pentru noi Pentru ca viata noastra nu mai e asa cum era Pentru ca sunt cine as fi vrut sa fiu mai demult dar de-abia acum Pentru ca pot sa ma uit in ochii tai si sa vad cine sunt Pentru ca exist intr-o forma atat de diforma altadata Pentru ca nu-ti pot spune chiar tot ce-as vrea sa-ti spun Pentru ca nimic din toate astea nu conteaza decat pentru noi, cei ce vom fi Pentru ca as da o bucatica din soarele meu pentru o bucatica din luna ta Pentru ca as vrea sa beau un singur fel de cafea, stii tu, cu caimac si tot restul (biscuitele ala delicios) Pentru ca atunci cand privesc pe cineva ma gandesc la tine. Cum naiba? Pentru ca la ora asta stau si bat in tastatura cu amintirea gustului pe varful limbii Pentru ca ascult melodia asta intr-una Pentru ca dupa staring at the sun asta e cea mai misto chestie auzita in ultima vreme Pentru ca nu trebuie sa iei in seama decat sunetul Pentru ca mi-este somn dar nu pot dormi Pentru ca......melodia asta e pentru tine chiar daca o simt doar eu
Ok, nu se aude grozav. Dar chiar si asa versurile spun tot si nu cred ca au gen. Nu-mi place rozul dar stiu sigur ca-mi place Pink. Are careva vreo problema cu asta? :))
Foste....fosta....ex....Nu mai e un nume, nu-i asa? E un mod simplu de a scapa de trecut. Si de ce trebuie sa scapi de trecut? Pentru ca simti nevoia sa uiti. Sa lasi in urma. Sa o iei de la capat. Un nou inceput. Nu, nu, un alt inceput. Ca asa stau lucrurile, ca vrei, ca nu vrei, trebuie sa mergi mai departe. Fostele mele....o notiune abstracta. De ce as vrea sa vorbesc despre asta acum? Poate ca face parte din procesul ala de incadrare la categoria "ex" desi stiu ca asta s-a intamplat de mult timp. Doar ca exista nevoia unui epilog? Nu prea mai conteaza de fapt pentru nimeni. Actiunile noastre au fost mult mai clare. Ce fel de relatie poti avea cu o ex? Evident, ceva nu a mers. Pur si simplu. Despartire cu strigaturi sau fara, lasi ceva in urma. O bucatica mai mica sau mai mare din tine. Trebuie sa o faci pentru ca altfel risti sa pleci cu un bagaj care ti se va agata de picioare cu efect de plumb. Asta daca lucrurile chiar au avut incarcatura. Deci, repet, ce relatie poti incerca cu o ex? Bombastic am insistat pe prietenie. In definitiv e vorba de un om care te cunoaste cu toate ale tale, bune si rele. Stie ce te face sa ticai. Curand insa am constatat ca stie si cum pot fi amorsat. Chestiile bune se amesteca cu alea rele si te trezesti prins in ceva din care sigur nu-ti mai doresti sa fii parte. Nu e prietenie, nu exista dezinteres. Exista doar amintiri. Regrete. Si poate ceva polite neachitate. Si sincer dupa chiar nu mai ai stomacul sa tratezi cu asa ceva pentru ca inafara de bun simt si o doza de sentimente transformate, nu mai simti nicio obligatie. Sunt cai separate. Paralele. Si poti spune fara a te rasuci noaptea in somn: uite ce e, acum am sa inchid. N-am chef de prostiile tale. E corect? Da. Si nu. Te intrebi daca mai poti avea o relatie cu ex si daca da, care sunt coordonatele. Raspunsul meu a fost de fiecare data da, coordonatele destul de clare. N-a iesit nici acum..... Practic, incepem sa vorbim despre "ex" la trecut in clipa cand intalnim pe altcineva. Atunci cand ne dam seama ca putem merge in sfarsit mai departe pentru ca, desi pleci cu ideea asta dupa sfarsitul unei relatii, nu esti chiar atat de sigur. Mai ales ca te gandesti inca la ex....Dar, invariabil apare cineva. Cineva....actuala. Asa ne referim, nu, cand vorbim de persoana prezentului nostru....si e un termen la fel de sex ca si fosta/ex. O alta ancora in realitate acest termen....trebuie sa ne definim clar realitatea pentru a nu pierde din sezantia ca traim mereu in ea.
Ar fi mers un Die, die my darling de la Metallica. Dar a mai fost. Sau un Goodbye de la SR-71, asta mai ales. Dar a mai fost. Asa ca o sa optam pentru ceva mai lacrimogen. Un altfel de la revedere.
Ar fi simplu sa privesti lucrurile din perspectiva sortii....Adica, asta s-a intamplat pentru ca asa a fost sa fie. Karma. Ei bine, eu chiar cred in karma. Ca e mai simplu. Nu e vorba de ideea lipsei de control pe care karma mizeaza ci de ideea ca orice ai face, dai de dracu'. Pardon. Nu chiar, el e acolo, te asteapta iar tu ai intalnirea programata cu el. Sau nu. Asta e soarta. Si daca realizezi asta, ei bine, nu te mai poate lua nimic prin surprindere. Nici macar ceea ce reuseste sa te surprinda. De ce? Pai de ce ar sangera un trandafir? De ce ar trebui sa fiu luat mereu prin surprindere de o pereche de ochi verzi? De ce? C-asa imi trebuie. Pentru ca universul nu-mi va da niciodata ceea ce vreau ci doar ceea ce-mi trebuie. Eventual un sut in fund. Eventual piciorul meu in posteriorul altcuiva. Cat despre credinta.....nu vorbesc de credinta religioasa. Ci de credinta in ceva. De ce nu, credinta in tine. In propriile actiuni. In ideea ca esti ceea ce trebuie sa fii, cand trebuie sa fii, chiar si atunci cand nu esti nimic din toate astea. Faith/fate. Se citesc la fel, sunt diferite? Nu chiar. Pentru ca esti parte din soarta mea. Si culmea, din credinta mea. Pentru ca sunt toate astea pentru tine. Si poate mai mult. Sigur, mai putin. Pentru ca ma completezi. Pentru ca te completez. Ah nu, nu perfect. Asta ar fi imposibil. Dar.....e o notiune apropiata de senzatia de complet. Si asta vine din partea unei creaturi ca mine. Stii, imi dezvalui soarta si-mi intaresti credinta. Si cred ca e valabil si invers? Am mai spus asta....si ce daca ma repet? Semnele unei minti....stii tu cum. Asa ca te invit sa crezi in mine, sa bei din paharul cu vin, sa ma iei de mana, sa ma incarci si de ce nu, sa plecam.... S-acum sa plangem. Printre dinti. Cu lacrimi negre. Nu nu, mai bine sa radem. Dar oricum, sa ascultam. Cine poate, cine nu.......
Printre glume, realitate, optimism, pesimism, realism, sadism.....blabla....Exista atatea moduri de abordare a vietii de zi cu zi....dar de ce sa nu incepem cu o zi anume? Cu azi....sau de ce nu, cu maine? De ce sa depasim momentul asta actual, singurul real, singurul cat de cat controlabil? Devin deprimant? Hehe, sunt atat de departe de asta. Trec de la imaginea mea vazuta intr-o pereche de frumosi ochi verzi la jumatatea amara a paharului. Venin brut servit de o minte prinsa in propria capacana. Mi se administreaza un adevar personal in doze puerile pigmentate cu tot felul de gratulari cat se poate de gratuite. Pe care le primesc zambind. Ma bucur atunci cand imaginea redevine clara. Si-mi caut din nou ochii verzi cu mai multa voiosie. Pentru ca ma inspira. Pentru ca-mi confera ceva ce nu mai stiam sa existe. Pentru ca sunt jumatatea limpede-confuza a paharului. Stiu, n-are sens. Doar ca aici e vorba de doua persoane. E vorba de trecut si prezent. Si sa vedem cum se arata viitorul.....trebuie sa fie diferit de trecut. Eu, cel ce a fost, va spune bye bye and so long sau mai pe romaneste....nu ne mai vedem. S-a terminat. Final. De tot.
