Haideti la Resboiu acasa

Cu mare mandrie anunt inceperea colaborarii cu amicul Iulian acasa la el pe blog: http://resboiu.wordpress.com/. Trenam aceasta activitate de mult timp dar, dupa indelungi sfortari, am reusit-o. Asa ca de-acum inainte echipa chiar functioneaza.

Rectificare

Din motive tehnice, vinul fiert invocat anterior va fi amanat pana la o data care nu a fost inca stabilita. Declaratia aferenta va fi insotita de....

Intoxicatie

Totalitate a tulburarilor provocate de introducerea, voluntara sau nu, in organism a uneia sau mai multor subtante toxice (otravuri). Asta e definitia dupa carte. Intoxicatia este voluntara de cele mai multe ori. Te uiti la definitia asta si razi: de ce naiba m-as intoxica singur? Pentru ca....pentru tulburari. Tulburari? Da. De perceptie. Pentru ca intoxicatia iti inlatura barierele logice. Iti dezleaga limba. Iti da o viziune pe care nu o poti atinge altfel. Si daca ai priceput asta, esti pe calea cea dubla. De ce? Pentru ca e o dulce dependenta, ca orice dependenta. Amaruie in lipsa, dulce cand o intretii. Devine dulceaga, mieroasa, te trage cu ea pe un fluviu viu si o sa inveti sa-ti placa sa nu mai innoti impotriva curentului. O accepti si odata cu asta piere si teama de revers. De lipsa. De ridicolul unei stari in care te complaci intr-o lume dulce. Care nu exista. Te poti uita in oglinda constient ca nu esti tu. Poti rosti cuvinte alandala pe care le vei considera geniale. Te vei vedea altfel si ce e mai frumos decat asta atunci cand tot ce-ti doresti este sa fii altfel decat esti? Ce poate fi mai atragator decat sa-ti parasesti viata plecand intr-o lume unde simti ca nu-ti pasa de nimic? Unde poti face orice. Si trezirile sunt bruste. Dureroase. Pline de regret. Si ce daca? Te vei invata si cu astea.
As putea spune ca sunt beat. Dar nu sunt. Ma gandesc ca de fapt vorbesc despre o comparatie. O sa spui ca sunt nebun sau din contra, deloc original. Dar.....iubirea este intradevar o alta forma de intoxicatie. Lipsa iubirii este o forma de intoxicatie. Amestecand iubirea cu alcoolul vei obtine acea doza de nebunie ce-ti este interzisa altminteri. Si sa fii nebun odata in viata este atat de.....altfel.
La urmatorul vin fiert am sa-ti spun din nou ca te iubesc. Si o sa fie altfel. Sti de ce? Pentru ca momentele de sinceritate absoluta din viata sunt prea rare pentru a nu fi percepute la adevarata lor valoare.

Let's take a blast to the moon baby
I sit around wishing you well
how I'm craving you, yeah!
Every time I'm near you
I always wanna swallow you down
I'll be right here if ya' need me
In my life, I'll need you here, don't ask why
I'll never disappear
why is it everyday that I feel the pain?
Let's take a trip to the stars far away
where were you when I was down?
Staring into the dead
my pain is caused by my pleasure
my soul mate lives in your body
I can't get you out of my head
It never goes away
In my life I'll need you here, don't ask why
I'll never disappear
In your eyes you can bid me farwell
but don't ever try to understand the situation
why is it everyday that I feel the pain?
It always comes when I least expect it
when I'm looking for love
always seem to be regretting it
Why is it everyday that I feel the pain?

Disparitii

Exista oameni care dispar. Dispar din vietile celor din jurul lor. Sunt tentat sa cred ca sunt unul dintre ei dar nu e chiar asa. Disparitiile mele, atunci cand exista, sunt calculate si cantarite. Nu dispar din viata celor care mi-ar simti lipsa. Celor care ar vrea sa ma caute. Asa ca n-o sa mai vorbesc despre mine.
Nu e nimic deosebit in asta. Nu e egoism. Nu e nimic anormal. Doar dispar. Momentan nu au nevoie de tine si prin urmare....Cu toti avem "prieteni" pe care-i scoatem din cutie. Cineva mi-a spus ca am putini prieteni. Si a avut dreptate. Are dreptate. Am foarte putini prieteni. De fapt, sincer, am unul singur. Cu care vorbesc din cand in cand. Nu e nevoie de mai mult. De ce? Pentru ca daca omul se trezeste la 1 noaptea ca vrea sa ma vada si e in celalalt capat al tarii, ma urc in tren si urc. De ce? Pentru ca suntem diferiti. Total. Pentru ca in ciuda diferentelor astea avem o relatie ce dureaza de vreo 20 de ani. Cu suisuiri si coborasuri si totusi neschimbata. Asta numesc eu prietenie. As vrea mai multi prieteni dar ma indoiesc ca se poate. Cine stie, poate in viitor. Iar vorbesc despre mine....
Le simt lipsa unora dintre cei care au disparut. Am insistat pe alocuri dar.....m-am oprit. La un moment dat am inteles faptul ca nu are niciun rost. As compromite o definitie. Un set de coduri. Si cum am un standard in acest sens (la dracu cu principiile) as avea ceva ce nu-mi doresc. Ce nu am nevoie?
Nu stiu. In ultimul an am cunoscut multi oameni noi. Si cand spun cunoscut, includ si o parte dintre cei pe care ii stiam dinainte. Am incercat sa privesc. Sa ascult. Sa invat. Nu mi-a reusit per total. De unii m-am apropiat, de altii m-am indepartat. Dar astea sunt notiuni fluctuante. Per total, am iesit mai bogat. In experiente. In trairi. In dezamagiri. Teoritic, n-ar fi trebuit sa fiu dezamagit. Am considerat asta un risc calculabil. Am fost dezamagit chiar de mine pentru ca am senzatia ca nu am vazut tot ce trebuia sa vad. Chiar si calculat fiind, am omis unele chestii. Ierarhiile din capul meu, oricare ar fi ele, ar trebui sa fie altele.
Daca ar fi sa port o conversatie sincera acum, m-as putea uita doar catre cativa oameni. Atat imi permit. Cred ca asta regrete. Cati? Din pacate acum, doar vreo trei. O sora, o iubita si....un prieten. Cam sarac. Dar foarte bogat in acelasi timp.

Asteptand-o pe Lara

Asteptarea. Acest post ar trebui sa fie despre asteptare. Si asteptare. Intr-un cuvant (nu chiar unul, mia multe) ar trebui sa fie despre un capitol important din viata. A mea. A ta. A noastra. De ce as vorbi despre viata in general? De ce as scrie despre lucruri care nu intereseaza? Pentru ca acest blog este un jurnal. Personal. Presarat cu picanterii si nu prea, cu ganduri, imagini, sunete. Cu bucatele din mine. Farame de adevar si povesti false tare frumoase. Sau nu. De ce as glumi, rade, plange, pe o foaie de hartie? Pardon, pe un ecran de monitor....De ce nu? Doar pot!!!!
Lara nu este o persoana. Ba este. NU, nu este. Lara este telul unei nopti de vis. Lara este tot ce mi-as putea dori vreodata. Pentru ca Lara nu este o femeie. Nu este o persoana. Este suma tuturor asteptarilor mele. Ea este Lara. Asteptarea mea. Chintesenta unor zbateri prea putin armonioase si pe alocuri de-a dreptul hilare. Sau chiar triste.
Lara este o imagine. Imaginea unui zid verde. De fapt e o padure. Prin care trec cu goana cailor putere. Un zid de verdeata. Viu si totusi mort in spatele unui geam care ma separa de acea realitate. Nu e realitatea mea? Ba da, dar doar un pic. Pentru ca si eu sunt doar un pic din realitate.
Lara este un punct. Acest punct. You are here. Eu sunt un punct. Spre mine e tintita o sageata pe o harta. Sunt intr-o cladire. Sunt un reper din ea. Sunt acolo unde ar trebui sa fiu si peste tot in alta parte. Sunt fragmente din zidarie unit de un mortar nesigur. Lipicios, alunecos, respingator. Respir praf de ciment. Inspir infunzii ascunse cu arome diverse.
Lara esti si tu. Pentru ca tu esti parte din asteptarea mea. Esti ceea ce-mi doream candva si ceea ce am descoperit acum. Esti ceea ce mi-am imaginat ca ar trebui sa fii. Esti un amestec de condimente. Unele imi vor da dureri de stomac. Sigur. Altele imi vor duce simturile spre alte culmi. Esti o parte din tot ce e extrem in mine. Cu mine.
Undeva in toate astea ar trebui sa existe o idee. Exista dar este ascunsa intre valuri de intrebari. Raspunsurile ar trebui sa vina pe parcurs. Ultima intrebare pentru mine trebuie sa fie: de ce nu caut alte raspunsuri?

Besieged

1.0

Take a deep breath, hold it in
Start a fight you know you can't win
Had enough? Let's begin!
Nevermind, I don't care
Things are just as they should be and
Like always, i look for a way to get lost
In the dark long hair of another
Is this me or is this you?

Sunete

O zi se imparte in mai multe parti. Pentru oricine. Te poti lega de multe aspecte ca sa-ti zugravesti o zi din viata. Si cum o zi seamana in mare parte pentru muritorii de rand (sau nu) cu toate celelalte, te poti concentra pur si simplu pe un aspect pentru a-ti descrie ziua. Viata. Prezenta, curenta, trecuta, viitoare....
Eu traiesc in sunete. Si-n simtire dar pentru mine sunetele actioneaza ca un fond color plin de imagini cantate. Sonore. Asa ca o zi de-a mea nu poate fi decat plina de.....coloana sonora.
Nu, nu ma refer la muzica. Muzica este o traire aparte pe care totusi o poti comanda din butoane. Play, volum, inainte, inapoi, next track...Din pacate, nu e asa si-n viata. Nu are cum.
Dimineata
Sunete estompate. Masini ruland undeva in ger. Oameni cu pasi grabiti. Putin chef de vorba. Oboseala. Nu, rutina. Mai ales rutina, asta se poate citi pe fetele lor. Iar sunetele lor sunt masinale. Pasi repezi, zgomot ritmic. Plictisitor. Fiind frig, parca si motoarele masinilor scot alte sunete. Respiratii suieratoare. Zgomot timid de viata animala. Cainii dorm, la fel si pasarile zgribulite pe undeva. Ziua incepe mai tarziu iarna. Doar niste pisici....
Pasii ma poarta spre acelasi loc. Pe acelasi drum. Cu acelasi ritm. O cadenta plictisita. Metroul e ticsit de oameni care discuta. Se foiesc anevoie in haine groase. Cu fulare si manusi. Nu zambesc, foarte rar auzi cate un sunet fortat de ras.
Ziua
Zgomote bizare. Amestecate. Cateodata le maschez cu muzica dar nu mereu. Nu mereu simt muzica si atunci pun castile deoparte. Si ascult fundalul. Voci. Multe, amestecate. Dezinteresate, concentrate. Povestind nimicuri sau susotind complice. Articuland povesti banale sau trairi intense. Da, atunci cand oamenii se strang in acelasi loc, zi de zi, tind sa traiasca intens acolo ceea ce le este dat in alta parte.
Dincolo de voci insa exista si altceva. Un amalglam sonor, un amestec bizar de fosnet de hartii, pacanituri de taste, miscari neregulate. Pacanituri, suieraturi, troznituri. Onomatopee. Oamentii ofteaza mai des ziua. Se gandesc la seara. La serile ce vor sa fie. La serile ce au fost. Aproape nicioadata la zilele dinainte pentru ca acolo se tot regasesc zi de zi, ora de ora, minut de minut.
Daca te poti concentra, poti auzi si scrijelitul de pix. O miscare plictisita, deloc iscusita. Undeva este rupt un plastic. O capsa plezneste sec. Se aud pasi estompati de mocheta. Si mereue acel mormait de voci tinute in frau de locatie. Cineva puncteaza sec. E ora de plecare.
Seara
Imi apartin din nou. Ma indrept spre casa cu castile suierand. Alte masini, alte fete. La fel de terne? De ce? Respiratia lor suna la fel, pasii....aceeasi. As putea sa jur ca isi calca invers urmele lasate dimineata. De ce? Nu e deprimant? Nu. Nu e. Poate fi deprimant daca te scufunzi printre sunete. Daca le pierzi din vedere.
Pasii mei sunt ritmati. Fiindca ma chinui sa-mi calc urmele din seara precedenta. Trec prin acelasi loc. E cufundat in intuneric si intr-un fel de tacere. Se aude un caine latrand pe undeva, zgomot de masini. Deasupra doar cerul tacut, in stanga si-n dreapta ruinele unor cladiri in paragina. De ce pe acolo? Pentru ca acolo imi pot asculta intreaga viata. Pasii mei cu talpi groase se catara peste resturi. Aud de toate scrasnind sub bocanci: sticla, cioburi ascutite strivite de inaintarea mea, plastic, cutii de metal. Lemn. Pietrsi care scanceste aproape placut. Natural. Pasii mei sunt grei aici. Si usori. Se aude suierat printre geamurile spate dincolo de care la mine se holbeaza un intreg intuneric. E feeric aici si pentru 30 de secunde traiesc doar in sunete. Respir si-mi ascult aerul ce-mi navaleste in plamani. Sunt unic si asta-mi pot spune dupa sunetul pasilor.
Mintea poatea transforma totul. Si cum ceea ce-ti consuma gandurile, iti controleaza oricum viata, cauta sa-ti tocesti mintea pe lucruri ce in aparenta nu au insemnatate. Poti iesi mult mai bogat.

Viziune pe 2010

Hey, come inside
While I stand here acting bold
(can't stand to feel this way)
Clear out the dark spots in my soul

This time I've turned around
Things have changed
Now I don't feel the same
How come?Am I the same? No....

Start a fight
I can't defend
One more time
Damnit, I changed again

Now I don't see
Things the way I did before
(i love to feel this way)
Things important yesterday
Don't matter anymore
It doesn't make any sense
To feel so different day to day
(I love to feel this way)
When nothings changed except for me
Yeah, it's still me,
The one who can't be free
Much too young to focus, but too old to see
Hey, look it's me
The black cloud over your head, that's me
And the poison ivy that chokes the tree, again it's me
I'm the little boy that pushes hard and makes him cry

This time I turn around
Things have changed
Now I don't feel the same, yeah
Start a fight, kick a fit
One more time
Dammit, I changed again

Next time i...

I'll take back what you left me
I know I'll always burn to be
The one who seeks so I may find
And now I wait my whole lifetime

Next time I......

I'll smash the clock and feel
I'd rather die behind the wheel
Time was never on my side
So on I wait my whole lifetime

Next time I.....

I turn around
Things have changed
Now I don't feel the same, yeah
Start a fight, kick a fit
One more time
Dammit, I changed again

I see it

I see.....it's me

No leaf clover

Principala calitate a unor oameni este incapatanarea. Aceasta trasatura este uneori dusa la extrem. Atat de extrem incat posesorii de incapatanare excesiva nu pricep nimic altceva decat propria lor viziune. Dar este incapatanarea o piedica? Mda, in exces, da, ca orice exces. Asa ca incapatanatilor, atentie: trenul vietii nu opreste pentru nimeni mai mult de cateva statii. Si daca esti incapatanat din cale afara, risti sa-ti epuizezi rezerva de statii prea repede si te vei trezi pe linie in calea unui marfar chitit sa te storceasca.

Luna plina

Planuri. Atat sa fie inceputul de an? Sau mai preciz acel prag dintre 31 decembrie-1 ianuarie? Analiza si planuri de viitor. Proiecte. O lista. Targeturi. Unele realizabile, altele ambitioase. O mare parte din ele in vant, depinzand si de terti sau terte.
Azi e 4 ianurie. Pentru mine pare momentul ideal pentru a examina un astfel de plan. Plan pe care-l impart in 2 parti, taman pentru ca am ce sarbatori azi. Un an de cand....Zambesc. Ah da, de cand o simpla intalnire mi-a schimbat viata. Depinde de mine in ce fel mi-a schimbat-o si asta o simt perfect azi. Nu ieri si nici maine ci doar azi.
Nu a fost o intalnire ca toate celelalte. A fost un element declansator. Un act divin daca vrei. Fara nicio exagerare. De ce? Pentru ca atunci aceea forta magica care ne guverneaza sau nu viata, depinde cat credem in ea, mi-a zis: "stop, drop and roll". Cu alte cuvinte, opreste-te, priveste la tine si realizeaza ce esti, cine esti, unde esti. Si mai ales cine poti fii. Unde poti fii.
Am invatat ca pot fi multe lucruri. Pot fi ceea ce vreau, si-n bine dar si in rau. Pot atinge cerul si sa nu ma opresc acolo pentru ca, la fel ca noi toti, am o doza de unicitate. Pe care am invatat s-o apreciez de-atunci mai mult decat o faceam inainte.
4 ianuarie a fost momentul in care am strans toata vointa de a ma schimba intr-un punct. Si de la capat. Am transformat un moment despre tine intr-unul despre mine.
Am sa sarbatoresc cu o lista si niste dorinte ascunse care nu se vor regasi nici in lista si nici aici. Lista e simpla. As schita-o pe o hartie, cu creienul, distrat, asa cum mi-e felul uneori. As mototoli bine hartia si as baga-o in buzunarul unei haine vechi ca peste ani si ani sa pot surprinde senzatia de acum cand as descoperi mesajul.
Zambesc. Las lista deoparte, nu mai vreau s-o scriu aici. Zambesc fiindca mi-aduc aminte de tine. Si de mine. De tine si de mine. Doua extreme in acea zi si tot asa si de-atunci incoace. A fost un an complicat. Un an plin. Cu bune si rele. Un an care a legat multe ite ramase libere pentru amandoi. O sa numaram si la anul. O luna nu prea patrata si ceva stele.

Audiomachine vs Avatar ost

Fum de tigara

I'm not the one who's so far away, when I feel the snake bite enter my veins.
Fredonand usor dau sa ma asez pe fotoliul stramt. Privesc peste persoanele din fata si ma fac comod tusind teatral deloc deranjat de fumul de tigara.
Pot comanda un pahar de vin rosu?
Nu cred, poate doar o sticla intreaga.
Un zambet. Dinti mici sticlind ingrijit. Buze rosii.
Hazing clouds rain on my head, empty thoughts fill my ears.
Find my shade by the moonlight, why my thoughts aren't so clear.
Demons dreaming,breathe in, breathe in...
Din ce e?
Ah, ceva ce am prins pe drum. Se circula greu.
Am observat. Ce vrei, pe zapada asta....
Oare mai are legatura cu asa ceva?
N-as crede.
S-atunci?
Paharul a sosit. Chelnerul a zambit, a adaugat ceva si pe masa de langa si a plecat. Un singur pahar, fara sticla. Plin pe trei sferturi cu lichid rosu-inchis. Pahar cu picior lung si un desen complicat incastrat in cristal. Incastrat....
Ai mai fost aici.....
Da, de cateva ori.
E prima data pentru mine.
Serios?
Vinul si buzele pateaza paharul. Eu mestec ganditor in cafeaua cu urme de frisca. Cafea cu frisca, pesemne m-am inmuiat. Sau poate doar am vrut sa par asa atunci cand am comandat. In definitiv, nu e deloc prima impresie. Si nici a doua. Si nici nu conteaza.
Unde ziceai ca ai cules....
Ce?
Versurile.....
Aaaa.....le-am auzit. La radio cred.
Ciudat. Imi par cunoscute.
Posibil.
Ar fi trebuit sa sti deja ce cauti aici.
Poftim?
Doar asta te intrebi de cand ai sosit.
Din nou zambetul. Eu nu beau cafea cu frisca....niciodata. Si nici nu fumez. Camasa de matase. Nu, nu port. Si totusi....ii simt atingerea. Gustul asta aspru de nicotina si....
Smoke, smoke, smoke that cigarette, puff, puff, puff and if you smoke yourself to death.
Asta am cules eu pe drum. Sti, nu mi-au placut niciodata tigarile tale.
Nici mie. Dar stiu ca te enerveaza.
Oh, da?
Da.
Imi beau cafeaua cu gesturi....prea fine. Da, stiu. De unde stiu? Pur si simplu, gandurile astea se afla in mintea mea. Odata cu ea. Iar ea....
Ne-am chinuit ceva vreme, nu?
Asa s-ar zice. Ma bucur ca nu ai vazut niciun rost in a continua asta. Ma bucur ca te-a enervat tutunul meu suficient de tare incat sa....
Au fost chestii mult mai rele si tu stii bine.
Mai conteaza?
Da. Al dracului de tare.
Aceasta conversatie.....nu cumva am mai avut-o?
Ba da. Stiu ca am mai avut-o. Dar cand, de ce....si cu cine? Atatea intrebari. Ciudat e ca le stiu raspunsurile. Imi privesc degetele, le vad ingalbenite de nicotina. Vocea...mea...straina. Si.....
Privesc teava goala a unui revolver. Marunt, cu butoias si sase focuri. Banuiesc proiectilul pe teava si schitez un zambet. Se vrea artagos dar il stiu palid.
Totul se plateste. Aud zgomotul puternic si.....
Totul se plateste. Privesc prin geam, catre lumea de dincolo. Caut in buzunare manat de ceva si gasesc o bricheta. Nu e a mea. Dar de unde naiba am cules-o? Probabil mi-a incurcat cineva buzunarul. In metrou poate pentru ca in tramvai nu e nimeni. Cand naiba am adormit? Am depasit deja cu o statie destinatia.
In celalalt buzunar gasesc playerul si apas butonul magic. I'm not the one who's so far away when I feel the snake bite enter my veins. Never did I wanna be here again, and I don't remember why I came. Fredonez fericit ca nu ma aude nimeni. Undeva, intr-un colt stingher al mintii, imi amintesc de un glont si de o alta viata care nu e a mea. Doar o alta idee.....

Voodoo