miercuri, 15 aprilie 2009
marți, 14 aprilie 2009
Un nou inceput

Un nou inceput....pai cum dracu sa fie vechi? Si unde mai pui ca nici nu e un inceput, e mai degraba o continuare. M-am tuns. Again. So what? Nimic. Un semn de schimbare? Nu. Da. Schimbarile trebuie sa continuie pentru ca....2009. Cam asta a fost ideea. Si o sa ma plimb agale, cu mainile in buzunare, cu tigara pe-buze-in-scrumiera si cu gandul la.....asta nu e o problema, ganduri tot am. Si o sa incerc sa rad mai mult. Si o sa incerc sa fiu mai calm ca deh, nu cadreaza cu imaginea. Si o sa cam traiesc daca pana acum n-am fost sigur de asta. Atunci cand iti atingi limitele nu poti decat sa te scarpini in fundul canii si sa zici: aaaa....daaaaa.....o i-au de la capat. Am nevoie de un inceput. Poate sa deseneze cineva cu creta punctul de start? Nah, esti cam singur in chestia asta.
luni, 13 aprilie 2009
Goodbye to my old skin

Pentru ca uneori simtim nevoia de a ne parasi in urma
Pentru ca e normal sa vrei sa fii altcineva decat esti atunci cand lucrurile merg prost
Pentru ca oricat ti-ai dori asta, tot revii in propria piele pentru ca nu poti fugi de tine insuti
Pentru ca exista macar o persoana in viata asta care te enerveaza la culme
Pentru ca e mai usor sa te lasi pagubas decat sa te ridici din genunchi
Pentru ca luminita de la capatul tunelului e foarte probabil sa fie doar un marfar care vine drept spre tine (multumesc Metallica)
Pentru ca inainte de a abandona speranta, te abandonezi pe tine
Pentru ca esti singur chiar si atunci cand nu esti
Pentru ca nu poti scapa viu din viata (mama ta de filozof)
Pentru ca as vrea sa fumez o tigare fara a-mi dori cu adevarat asta
Pentru ca la tigara aia as adauga o inghitura de alcool si nu am voie sa beau
Pentru ca pe langa alcool ar fi buna si o companie de soi dar soiurile bune sunt prea rare pentru a fi irosite in dorinte
Pentru ca ma bat cu capul de tastatura in loc sa fiu acolo unde-mi doresc
Pentru ca ma uit in oglinda cu teama, stiind ca nu pot zari chipul pe care-l vreau in fata ochilor
Pentru ca nu am facut unele lucruri la momentul lor, nu ca ar fi existat vreodata un astfel de moment
Pentru ca stiu sa improvizez realitatea dar nu stiu sa o traiesc
Pentru ca sunt umbra a tot ceea ce voi putea fi vreodata
Pentru ca bat campii doar pentru ca am blog si pot
Pentru ca nu ma citeste nimeni si chiar daca exista cineva, nu-mi spune cat de cretin sunt
Pentru ca exista intotdeauna cineva pe care-l regretam si nici macar nu mai stim de ce
Pentru ca dintre toate alegerile din lume, noi optam pentru o solutie complicata pentru o problema simpla
Pentru ca....am terminat ideile
Speranta

Ea: Ce naiba ai de gand sa faci?
El: Sa astept.
Ea: Bine bine, asta am inteles. Ce? Cat? De ce?
El: Un semn. Cat trebuie. Pentru ca trebuie.
Ea: Un semn divin?
El: Nu sunt chiar atat de increzut/naiv. Dar oricum, ceva de genul asta trebuie sa se arate. Sunt stapanul timpului.
Ea: Evident, ai luat-o razna. Esti fara speranta. Tu chiar crezi in prostiile pe care le asterni pe hartie? Pardon, pe monitor.
El: Nu e ca si cum as avea incotro, nu? Daca te indepartezi de.....
Ea: Auzi, sti ce, lasa-ma cu zen-urile astea. Bati campii. Ai devenit expert in asta si ma intreb daca nu cumva a inceput sa-ti placa prea tare sa fii tu. Ti-am spus clar ce ai de facut si nu numai eu. Dar ma rog, daca esti batut in cap, n-ai decat sa-ti frangi gatul singur. Eu m-am saturat.
El: De ce? Ce-are asta de-aface cu tine?
Ea: Cum adica? Pai cine sunt eu pentru tine? Nu nu, cine naiba esti tu pentru mine? Fi serios, nici macar de asta nu-ti mai pasa. Am tot sperat ca vei face ceea ce trebuie singur, ca nu va trebui sa te tin de mana si cand colo ce vad....ai ajuns unul dintre personajele tale.
El: Auzi, tu chiar citesti ce-ti trimit?
Ea: Glumesti, nu? M-ai plictisit de la primele randuri.
El: .......
Ea: Esti patetic. Zau.
El: Bine, multumesc mult, esti foarte amabila. Hai sa schimbam subiectul.
Ea: Da, n-are rost sa ma enervez pentru tine. Ti-am mai zis, nicio sansa. O sa mergi in patru labe si eu o sa fiu in spatele tau si o sa rad.
Din coltul meu le arunc priviri furise. El pare foarte calm, ea o oparita la maxim. Doua moduri diferite de abordare a vietii? Habar n-am, pana la un moment dat nu le-am dat atentie. Apoi scena mi-a devenit oarecum familiara si mi-am permis un zambet. Pentru cel fara de speranta. Ridic o cola rasuflata si ma apuc sa explic de ce rad ca un idiot. Cei care sunt cu mine ma privesc, ma asculta si-mi spun fara rasuflare: you're hopeless! Mama lor de traducatori...aaaaa.....stai, nici macar atat. Sanatate si speranta tie, scriitorule de cai verzi pe pereti!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)