Reguli. Principii. Cu totii le avem. Oare? De ce? Nu putem trai altfel? Avem nevoie de asa ceva pentru a ne seta o conduita proprie. Eventual morala. Lupul moralist traieste in noi toti si prin urmare, fiindca stim asta, ne comportam ca atare. Sapam santuri de aparare, intindem sarma ghimpata, tragem casca pe cap si devenim belicosi nevoie mare. Reactionam. Nu pricepem niciodata ce ni se spune daca nu ne convine. Daca cineva vine si ne spune un adevar deranjat, reactionam. Ii dam cu casca in cap. Tragem cu dintii de egoismul nostru si-l punem intr-o lumina favorabila. Cautam o scuza. Si cand obosim sa cautam scuze atacam. La baioneta.
Ok. Avem principii. Dar pentru cine se aplica ele? Si mai ales, criteriile, cum sunt, obiective, subiective? Poti fi si altfel decat esti. Poti incerca. Poti mima in voie.
Cu un ranjet tamp pe fata as lua un scalp cu mare placere. Principiile mele insa ma impiedica sa fac asta. Deocamdata. Egoismul meu e pe cale sa se afirme.
