„Viaţa fără de moarte e ca începutul fără de sfârşit”.
Din poziţia mea am avut tot timpul să mă gândesc la motto-ul ăsta searbăd. Contabilul Morţii… e o funcţie, nu un blestem, o slujbă ca oricare alta în sensul că după o vreme te obijnuieşti cu ea ba mai mult, îţi poate oferi şi ceva satisfacţii. Cum am ajuns eu aici? Pe baza unui C.V. convingător şi a unor talente despre care nu are rost să-ţi vorbesc acum.
La capitolul satisfacţii pot trece faptul că mi-am luat întreaga plată în avans, nu mi-am văzut şeful aproape niciodată şi, cu toate că nu am făcut altceva decât să predau situaţii, nu am dat socoteală nimănui în nici un caz.
Să ne înţelegem, moartea este o afacere iar eu i-am ţinut evidenţa, am lucrat cu cifre, scăderi şi adunări. E o afacere extrem de bine pusă la punct şi foarte profitabilă pentru că e imposibil să nu fi implicat în ea mai devreme sau mai târziu. Boss-ul ăl’ mare e după cum poţi ghici şi singur Moartea, egalizatorul final, singura diferenţă constantă din viaţă. Mai are şi alte titluri şi caracteristici dar sunt de prisos acum.
Moartea nu acţionează direct, totul e stabilit şi funcţionează conform unui plan riguros prin precizie. În locul său se mişcă angajaţii, Recuperatorii — o denumire care li se potriveşte de minune.
Treaba lor e simplă, ei nu fac altceva decât să se ocupe de tine de la venirea pe lume şi până la părăsirea acesteia. E un moment pe care-l aşteaptă cu răbdare, mereu la timpul şi locul potrivit pentru impulsul care te va duce la sfârşit. Impulsul ăsta de obicei înseamnă boli sau moarte violentă, totul e aranjat prin regulamentul de funcţionare al Morţii. După asta îţi colectează-recuperează energia şi îmi înmânează mie raportul în urma căruia vei deveni doar o statistică. Totul se decide în aşa fel încât echilibrul să fie conservat perfect, fără fluctuaţii. De fapt, totul se rezumă la două noţiuni de bază: regulamentul şi echilibrul, trebuie să ţii minte asta fiindcă sunt chestiuni complementare.
Nu-ţi voi vorbi însă despre modul în care ţi-ai primit energia, mi-aş depăşi atribuţiile şi, în general, încerc să mă feresc de treburile care nu mă privesc. Ştiu, nu e prea grozav să-ţi vezi existenţa exprimată atât de rece, doar un calcul şi nimic mai mult mai ales că ţi-ai trăit întreaga viaţă cu gândul că trebuie să existe un motiv serios la baza ei. Dar, cum viaţa ta oricum a trecut, e bine să accepţi acest principiu.
Bun, acum să-ţi explic mai detaliat ce presupune funcţia de Contabil în caz că varianta scurtă n-a fost suficient de lămuritoare. Pe baza cifrelor prezentate de Recuperatori şi ţinând cont de cifrele iniţiale, adică de fondul de energii funcţionale, aduni dar mai important, scazi şi astfel se întocmesc fişierele care ajung la Şeful cel mare pentru un calcul suplimentar ce ţine personal de socotelile Morţii, un fel de raport de activitate, echilibrul de care-ţi vorbeam. Cum? Ah nu, nu ştiu dacă raportul este predat mai departe dar îţi pot spune că se întâmplă ceva cu energiile recuperate, sunt duse într-un depozit de stocare numai că depozitul ăsta e provizoriu, înţelegi? Energiile astea au o valoare comercială, ţi-am spus că e vorba de o afacere deci implică un profit (contabilitatea financiară se face separat).
Vrei să vezi un fişier? Ei bine să luăm unul recent, hm… să vedem… ah da uite, fisierul 23122345X. Pe lângă numere şi predicţii efectuate pe baza datelor reale obişnuiam să întocmesc şi o notă personală pe care o ataşam la fişier. Asta e deosebită, ascultă:
„În intervalul ăsta se petrece ceva important, Recuperatorii s-au întors fără nimic şi e al 13-lea interval în care nu reuşesc să agaţe ceva.”
Urmează partea interesantă, fişierul 23122347X:
„Am aflat ce se petrece, e mai grav decât am bănuit eu, echilibrul e dat complet peste cap. Am aflat de la Recuperatori că în lumea oamenilor a avut loc o schimbare majoră şi culmea, totul se datorează unei singure persoane. Individul ăsta a inventat o sursă de energie care satisface toate necesităţile rasei sale. În mod normal aş considera asta ca fiind imposibil dar acum că oamenii sunt mulţumiţi şi-au rezolvat toate problemele, nu se mai războiesc, nu mai există foamete, au fost eradicate toate bolile şi au de gând să trăiască cu toţii la nesfârşit.” Ori asta însemna o încălcare gravă a regulamentelor stabilite de Moarte, Recuperatorii nu se pot mişca decât în baza lor, de-aici şi compromiterea echilibrului.
Fişierul 23122347X:
„Astăzi mi-am întâlnit pentru prima dată şeful şi e exact aşa cum mi-l imaginam. La început am crezut că nu văd prea bine, un nor de funingime îmi bloca în întregime raza vizuală acoperind siluetele şterse ale Recuperatorilor care formaseră un grup compact ghicind înaintea mea identitatea vizitatorului. Apoi fumul a început să se concretizeze în forme, o siluetă înaltă învelită complet într-un linţoliu din cel mai deplin negru. Înainta cu mişcări unduite şi din marea de întunecime ce-o avea drept sursă, Moartea a scos o mână acoperită cu piele pergamentoasă cu un aspect bolnăvicios. I-am văzut şi chipul, trăsături vag umane apropiate ca aspect de un craniu plin de crestături, complet imobile, cu dinţii stricaţi la vedere şi ochii înfundaţi în hăul orbitelor, ochi cu irişi arzători de un roşu sângeriu.”
Trebuie să înţelegi că printre ultimele cazuri clasate s-a aflat un scriitor care a zăbovit cam mult în mâinile Recuperatorilor şi m-a cam molipsit de ceea ce ei numesc cu emfază talent creator. În fine, să revenim.
“Mâna întinsă căuta fişierul pe care nu reuşisem încă să-l predau (cel din intervalul anterior). I l-am predat şi Moartea l-a întors pe toate părţile.
— Un nume!
Nu am observat vre-o mişcare care să-i anime chipul nici de data asta deşi vocea îi aparţinea. I-am spus numele individului răspunzător de toată încurcătura şi Moartea mi-a dat înapoi raportul.”
S-a ocupat personal de tot, Recuperatorii au comentat asta încontinuu de atunci, îi pot înţelege, şi-au văzut modelul în acţiune.
Da, eu i-am spus numele tău, n-am avut încotro. Şi uite ce a ieşit, fişierul 23122351X:
„Recuperatorii au început iar producţia iar Moartea mi-a predat personal partea ei şi mi-a spus că va sosi un transport special. Se pare că voi fi înlocuit, nu ştiu exact ce înseamnă asta, personal aş fi mulţumit să mai schimb aerul şi un loc printre Recuperatori mi se pare satisfăcător. Acum că echilibrul trebuie refăcut şi se lucrează suplimentar poate că va fi din nou nevoie de Biciul lui Dumnezeu, e o poreclă încă demnă de un Recuperator.”
Nu pot decât să-ţi urez succes, îţi las pe mână un birou funcţional cu toate facilităţile, o să te descurci mai repede decât crezi. Ştiu că ai vrut să ajuţi omenirea cu invenţia ta dar vezi tu, existenţa voastră nu poate fi modificată fără a altera per total echilibrul. O să ai o eternitate la dispoziţie ca să pricepi cum vine asta.
„În viaţă există un singur lucru cert: odată si odată tot se sfârşeşte.” Poţi începe cu acest motto.
