Buuuunnnnn.....berea neagra nu este bere. Adica nu merge clasica propunere "hai sa bem o bere". Berea neagra este o lectie de viata. O bucatica de viata. Ceva ce se cere savurat.
Berea neagra nu se bea oricum. Atentie, spun bere neagra, nu bere bruna care este varianta mai decolorata si mai deocheata a subiectului nostru. Doar amatorii o pot confunda. Sau un cunoscator dupa 5-6 beri negre.
Fiindca nu suntem mofturosi sau poate taman d-aia, vom prezenta cazul Ursus negru. Rar. Foarte rar. Greu de gasit pe piata, se vinde doar pe sub mana. Competitia bruna l-a eliminat si eu m-am trezit privat de una dintre marile placeri ale vietii.
In cazul in care esti extrem de norocos sa iei un asemenea specimen acasa (ideal 2), recomand urmatoarea procedura de carantina:
se inchid usile si telefoanele
se creaza atmosfera specifica, depinde de gust
se tine berea neagra cel putin 2 ore la rece. eventual 30 de minute la congelator.
se pune un pahar la rece si se tine acolo cam un sfert de ora. de preferat un pahar inalt.
apoi berea se toarna incet. se bea la fel. se savureaza indelung. gustul amar necesita exercitiu si....gust?
recomand nu mai mult de 2 beri la o sesiune pentru a nu transforma o placere intr-o neplacere. cel mai greu tip de betie.
P.S. pentru unele lucruri nu exista suficienta bere neagra pe lumea asta. este o bautura ce se bea de placere, nu de nevoie si nici din obisnuinta.
marți, 31 martie 2009
luni, 30 martie 2009
Expeditie la pescuit- ziua 2
Ma trezesc cu ochii mici. Logic. Din fericire, nu ma doare capul. Cineva ma imbie cu un pahar de vin....Ma, sunteti nebuni? Cica in loc de spalat pe dinti. Ofuscat, il trimit la origini pe binevoitor si ma apuc sa rod niste telina murata. Iute. Cum imi place mie. Dupa aia urmeaza un morcov, deja ma simt mai bine.
Avem ganduri razboinice. Balta e plina de peste, noi stim de asta, el, pestele, stie asta. Ar trebui sa existe intelegere, in schimb totul e blocat de o panza compacta de apa sub care monstrul se ascunde indaratnic. Dar nu pentru multa vreme.
Aruncam sculele in masina. Apoi aruncam sculele in apa. Apoi amicul zboara in apa pentru ca s-a gandit sa-mi doneze din berea lui. Pare gelos pe performanta mea cu trandafirii. Norocul lui ca e cald afara si ca s-a tinut bine pe picioare. Nu-i nimic, pe data viitoare.
Monstrii vin. Multi. Adica vreo 3-4. Ma uit la ei, ei se uita la mine. Lasa frate ca's buni prajiti. Vreo 2-3 sute acolo. Buuuunnnnn.....hai, fuga inapoi in apa. Nu bah, pastreaza-i ca....ii arunc un dute-n si dau cu pestele in el. Il ratez si pestele fericit scapa. Vine politia de frontiera in ultimul ragnet de jeep. Automat, populatia nedetinatoare de permis evacueaza zona inainte ca agentu' sa se arate cu pistol Carpati, pulan si cascheta. Nu e un tuzgureanu, e un tip tanar, amabil. Il face scapat pe unul dintre "infractorii" care nu a fost suficient de rapid. Sefu' se incrunta putin dar nu zice nimic fiindca e agasat de doi pescari dornici sa intre in legalitate. Va duceti la Oltenita si dati bani pe-acolo. Cam asa ceva.
Politia pleaca. Noi ramanem. Mananc cascaval cu muraturi si beau cola. Suna bine. Soare afara, peste ioc dar noi suntem fericiti. Amicul bea o bere, se scarpina in fundul paharului si zice:
Mergem pe canalul 2. Acolo prindem. Eu dau sa protestez dar pescarii sunt hotarati. Strangem scule, plecam pe camp. Iar. Urmeaza o cursa cu obstacole si top 40 Kiss FM. Ne uitam la bulgari, la Dunare, plescaim dupa rate, gaste si alte oratanii si evitam in ultimul moment un porc picat din stuf. Sau poate era vaca. O fiara feroce in orice caz.
Ajungem pe canal. Chiar ca canal cu cacafonia de rigoare. Tulbure, murdar si plin de peste si asta. Cat degetul. Prindem de rupem adica 2-3 de caciula (a se citi kile) si din nou berea din amic vine cu idei. Nu nu, e tulbure apa. Mergem pe alt canal.
Ok, o facem si pe asta. Dar, de ce sa ne intoarcem si sa mergem pe un drum stiut? Nuuuuu.....e prea plictisitor. Si uite asa, ne invartim vreo 2 ore pe tapsan pentru ca drumul (wow) se terminase. O luam prin semanaturile alora de ne injurau (incredibil dar erau unii care nu apreciau efortul nostru de a razbi acolo unde n-a mai razbit picior de masina). Mergem si mergem si ascultam. Amicul bea bere. Din fericire a trecut de mult in dreapta. E fericit, stie unde e pestele.
Ne ataca cainii sau oile unor ciobani. Nu's prea sigur dar stiu ca nu's blond. Am fost cand eram mic. E chiar la canalul mult dorit. Fericit ca dihaniile nu stiu cum e cu inchiderea centralizata, astept sa dispara. Fug de mirosul ciobanului. Noi ramanem inauntru tot din cauza asta. In sfarsit, fara cioban si caini, coboram si intindem sculele. De pescuit. Am prins mai mult in cada de-acasa. Imi vine ideea sa intru in balta pentru a da pe mal dar unul dintre camarazii de arme e om cu mintea la cap. Imi zice ca ar fi pacat sa fiu mancat de crocodilii trimisi de bulgari sa ne manance pestele si ciobanii.Gluma e proasta, la fel sunt si eu dar tot nu intru. Nici pestele nu iese, nici mic si sigur nici mare.
Amicul planuieste crapi la gratar. Cum nu-i prindem trebuie sa-i cumparam dar asa e la pescuit. Plecam sa luam peste de la sursa, recte pescari adevarati, si intre timp dam raportul prietenilor ramasi acasa. Am prins de toate, crapi, carasi, stiuci....Aia rad pe speaker, noi le promitem poze. Mizam pe pestele de la pescarii adevarati dar vai....nici astia nu prind! OMG!!!!!
Suparati, revenim la mititei. Atmosfera idilica. Astia ma alearga ca vorbesc la telefon de 30 de minute cu o prietena. Invariabil vine vorba de femei si de laude si de tot restul. Eu si amicul ne luam reciproc de surori, ca deh, ne cunoastem. Eu beau cola, el vin rosu. Culoarea e identica. Gustul difera.
Mancam mititei. In scarba. Cred ca unul de altul. Cartofii copti sunt cruzi, back to the drawing board. Apoi meci. Ca orice pescari true emo kidds, ne uitam la Romania-Serbia. N-avem seminte, mancam saratele si Snickers. Nu nu, tenisii amicului nu ne imbie si incepe sa faca glume cu ciorapi. Tipic, noroc ca maine revenim acasa la dusuri.
Romania mananca bataie la fotbal, amicul mananca bataie la table. Se supara si vrea la culcare. Ziua 3? Nu, vreau acasa. Asta a vorbit toata noaptea si cred ca a incercat sa ma tina in brate. Trezire stupida. Duminica trecuta vs duminca asta. Ce prostie.....Invariabil incep sa ma gandesc aiurea, la cine nu trebuie. Gust amar.....si n-am baut nimic.
Avem ganduri razboinice. Balta e plina de peste, noi stim de asta, el, pestele, stie asta. Ar trebui sa existe intelegere, in schimb totul e blocat de o panza compacta de apa sub care monstrul se ascunde indaratnic. Dar nu pentru multa vreme.
Aruncam sculele in masina. Apoi aruncam sculele in apa. Apoi amicul zboara in apa pentru ca s-a gandit sa-mi doneze din berea lui. Pare gelos pe performanta mea cu trandafirii. Norocul lui ca e cald afara si ca s-a tinut bine pe picioare. Nu-i nimic, pe data viitoare.
Monstrii vin. Multi. Adica vreo 3-4. Ma uit la ei, ei se uita la mine. Lasa frate ca's buni prajiti. Vreo 2-3 sute acolo. Buuuunnnnn.....hai, fuga inapoi in apa. Nu bah, pastreaza-i ca....ii arunc un dute-n si dau cu pestele in el. Il ratez si pestele fericit scapa. Vine politia de frontiera in ultimul ragnet de jeep. Automat, populatia nedetinatoare de permis evacueaza zona inainte ca agentu' sa se arate cu pistol Carpati, pulan si cascheta. Nu e un tuzgureanu, e un tip tanar, amabil. Il face scapat pe unul dintre "infractorii" care nu a fost suficient de rapid. Sefu' se incrunta putin dar nu zice nimic fiindca e agasat de doi pescari dornici sa intre in legalitate. Va duceti la Oltenita si dati bani pe-acolo. Cam asa ceva.
Politia pleaca. Noi ramanem. Mananc cascaval cu muraturi si beau cola. Suna bine. Soare afara, peste ioc dar noi suntem fericiti. Amicul bea o bere, se scarpina in fundul paharului si zice:
Mergem pe canalul 2. Acolo prindem. Eu dau sa protestez dar pescarii sunt hotarati. Strangem scule, plecam pe camp. Iar. Urmeaza o cursa cu obstacole si top 40 Kiss FM. Ne uitam la bulgari, la Dunare, plescaim dupa rate, gaste si alte oratanii si evitam in ultimul moment un porc picat din stuf. Sau poate era vaca. O fiara feroce in orice caz.
Ajungem pe canal. Chiar ca canal cu cacafonia de rigoare. Tulbure, murdar si plin de peste si asta. Cat degetul. Prindem de rupem adica 2-3 de caciula (a se citi kile) si din nou berea din amic vine cu idei. Nu nu, e tulbure apa. Mergem pe alt canal.
Ok, o facem si pe asta. Dar, de ce sa ne intoarcem si sa mergem pe un drum stiut? Nuuuuu.....e prea plictisitor. Si uite asa, ne invartim vreo 2 ore pe tapsan pentru ca drumul (wow) se terminase. O luam prin semanaturile alora de ne injurau (incredibil dar erau unii care nu apreciau efortul nostru de a razbi acolo unde n-a mai razbit picior de masina). Mergem si mergem si ascultam. Amicul bea bere. Din fericire a trecut de mult in dreapta. E fericit, stie unde e pestele.
Ne ataca cainii sau oile unor ciobani. Nu's prea sigur dar stiu ca nu's blond. Am fost cand eram mic. E chiar la canalul mult dorit. Fericit ca dihaniile nu stiu cum e cu inchiderea centralizata, astept sa dispara. Fug de mirosul ciobanului. Noi ramanem inauntru tot din cauza asta. In sfarsit, fara cioban si caini, coboram si intindem sculele. De pescuit. Am prins mai mult in cada de-acasa. Imi vine ideea sa intru in balta pentru a da pe mal dar unul dintre camarazii de arme e om cu mintea la cap. Imi zice ca ar fi pacat sa fiu mancat de crocodilii trimisi de bulgari sa ne manance pestele si ciobanii.Gluma e proasta, la fel sunt si eu dar tot nu intru. Nici pestele nu iese, nici mic si sigur nici mare.
Amicul planuieste crapi la gratar. Cum nu-i prindem trebuie sa-i cumparam dar asa e la pescuit. Plecam sa luam peste de la sursa, recte pescari adevarati, si intre timp dam raportul prietenilor ramasi acasa. Am prins de toate, crapi, carasi, stiuci....Aia rad pe speaker, noi le promitem poze. Mizam pe pestele de la pescarii adevarati dar vai....nici astia nu prind! OMG!!!!!
Suparati, revenim la mititei. Atmosfera idilica. Astia ma alearga ca vorbesc la telefon de 30 de minute cu o prietena. Invariabil vine vorba de femei si de laude si de tot restul. Eu si amicul ne luam reciproc de surori, ca deh, ne cunoastem. Eu beau cola, el vin rosu. Culoarea e identica. Gustul difera.
Mancam mititei. In scarba. Cred ca unul de altul. Cartofii copti sunt cruzi, back to the drawing board. Apoi meci. Ca orice pescari true emo kidds, ne uitam la Romania-Serbia. N-avem seminte, mancam saratele si Snickers. Nu nu, tenisii amicului nu ne imbie si incepe sa faca glume cu ciorapi. Tipic, noroc ca maine revenim acasa la dusuri.
Romania mananca bataie la fotbal, amicul mananca bataie la table. Se supara si vrea la culcare. Ziua 3? Nu, vreau acasa. Asta a vorbit toata noaptea si cred ca a incercat sa ma tina in brate. Trezire stupida. Duminica trecuta vs duminca asta. Ce prostie.....Invariabil incep sa ma gandesc aiurea, la cine nu trebuie. Gust amar.....si n-am baut nimic.
Expeditie la pescuit- ziua 1
Plecam la pescuit frate. Ne relaxam. Zau, o sa fie misto. Vorbeste berea din el dar nici in mine nu-i seceta. Omul ma vede suparat si vrea sa ma scoata din ale mele. Si partial, la capitolul intentie reuseste.
Vine si ziua cea mare. Vineri. Planificare intensa, logistica, plecam cu o gramada de calabalac ca deh, asa ii sade bine pescarului. Scule multe, minte putina pe metrul patrat. Drum cu peripetii, admiram o masina rupta in doua pe marginea drumului, cu tot cu am intratpolitie si salvare. Logan la copac cu pasagerii decedati langa. Semn rau. Ne facem cruci (aia care au) si ne lasam patrunsi de tristete. Pacat de ei. Soferul nostru accelereaza pana la 150 pentru ca la 120 ii tremura masina. Ce porcarie. Iar ne facem cruci.
Ajungem la sediul de campanie. Casa noua, dependinte multe. Pivnita, oprirea numarul unu. Amicul meu trage vin din butoi si e fericit. Noi numaram minutele, pregatim sculele si gata, mergem la pescuit.
Pe balta, de fapt un canal din Dunare, liniste. Ne uitam dupa politia de frontiera, avem permise. Pestii cred ca asteapta acelasi lucru. Intre timp vinul din butoi incepe sa circule si el. Ateptarea se prelungeste dar macar e frumos afara si vinul e bun cu apa. Incep povestile pescaresti, cu aia de s-au prins in acelasi loc acu un an. Sau o luna. Oricand dar nu acum.
Gata fratioare, mergem pe canal.
Care canal?
Altul.
Am si eu acasa unul, poate prindem ceva acolo, poate un aligator.
Nu nu, avem noi aici unul cu peste.
Bine. Strans scule, plecat. Intors dupa sticla de vin. Amicul a uitat-o la locul crimei. Recuperam si plecam pe camp. Drumul e mult mai practicabil decat multe dintre ruinele denumite cu indrazneala strazi in Bucuresti. Trecem pe langa o satra de tigani, cu carute, cai si caini si tot ce trebuie. Tiganii ne latra, cainii ne vorbesc. Caii fac si ei ceva pe-acolo. Urat mirositor.
Ajungem pe canal. De fapt, o gaura plina cu apa si bradis si chestii naspa care plutesc. Cine dracu o arunca gunoi aici, la mama dracului? Cineva. Cainii tiganilor probabil.
In fine. Noi am venit cu lansete. Pentru necunoscatori niste bete cu care proiectezi ditamai arcul/plumbul pana-n cap la peste la mare distanta. Daca-ti iese, daca nu dai aproape si pretinzi ca acolo ai vrut sa dai. Ca acolo sta pestele. Mda. Canalul are 7-8 metri asa ca scoatem unditele. Si pescuim. Ah, trage pestele. Bun. Niste chestii mai mici decat degetele mele de la picioare si cu siguranta mai subtiri. Le pastram. Pentru momeala, adica suntem optimisti ca maine pe astia micii ii vor manca aia mai mari.
Dupa 5-6 fitze (a se citi 5-6 kile) plecam. Amicul meu vorbeste la telefon cu un alt pescar. Da frate, am prins. L-am omorat. Alex a luat 2 crapi, eu 3.....Ala rade. Ne crede pe cuvant.
Ajungem acasa. Pregatire gratar, pus la cale strategie pentru ziua 2. Schimbat vin si pahare. Bem vin negru in pahare de tuica. Proasta alegere. Dintr-o data, pe inserat, gratarul dispare. Eu plec. Ma duc dar parca vin. Si ma trezesc privind cerul plin de stele dintre doua tufe de trandafiri. Sprijin casa sa nu cada si-i spun asta amicului meu care rade pe infundate si ma ajuta sa tin drumul drept. E de-a dreptul poetic. Cu enfaza, rosteste fraza magica: frate, esti varza!
Las detaliile scarboase deoparte. Ma trezesc in chiloti si cu dureri in cot. Cine a facut asta? Aparent eu. De ce? Nu stiu. Si nici nu vreau sa stiu. Urmeaza ziua 2.
Vine si ziua cea mare. Vineri. Planificare intensa, logistica, plecam cu o gramada de calabalac ca deh, asa ii sade bine pescarului. Scule multe, minte putina pe metrul patrat. Drum cu peripetii, admiram o masina rupta in doua pe marginea drumului, cu tot cu am intratpolitie si salvare. Logan la copac cu pasagerii decedati langa. Semn rau. Ne facem cruci (aia care au) si ne lasam patrunsi de tristete. Pacat de ei. Soferul nostru accelereaza pana la 150 pentru ca la 120 ii tremura masina. Ce porcarie. Iar ne facem cruci.
Ajungem la sediul de campanie. Casa noua, dependinte multe. Pivnita, oprirea numarul unu. Amicul meu trage vin din butoi si e fericit. Noi numaram minutele, pregatim sculele si gata, mergem la pescuit.
Pe balta, de fapt un canal din Dunare, liniste. Ne uitam dupa politia de frontiera, avem permise. Pestii cred ca asteapta acelasi lucru. Intre timp vinul din butoi incepe sa circule si el. Ateptarea se prelungeste dar macar e frumos afara si vinul e bun cu apa. Incep povestile pescaresti, cu aia de s-au prins in acelasi loc acu un an. Sau o luna. Oricand dar nu acum.
Gata fratioare, mergem pe canal.
Care canal?
Altul.
Am si eu acasa unul, poate prindem ceva acolo, poate un aligator.
Nu nu, avem noi aici unul cu peste.
Bine. Strans scule, plecat. Intors dupa sticla de vin. Amicul a uitat-o la locul crimei. Recuperam si plecam pe camp. Drumul e mult mai practicabil decat multe dintre ruinele denumite cu indrazneala strazi in Bucuresti. Trecem pe langa o satra de tigani, cu carute, cai si caini si tot ce trebuie. Tiganii ne latra, cainii ne vorbesc. Caii fac si ei ceva pe-acolo. Urat mirositor.
Ajungem pe canal. De fapt, o gaura plina cu apa si bradis si chestii naspa care plutesc. Cine dracu o arunca gunoi aici, la mama dracului? Cineva. Cainii tiganilor probabil.
In fine. Noi am venit cu lansete. Pentru necunoscatori niste bete cu care proiectezi ditamai arcul/plumbul pana-n cap la peste la mare distanta. Daca-ti iese, daca nu dai aproape si pretinzi ca acolo ai vrut sa dai. Ca acolo sta pestele. Mda. Canalul are 7-8 metri asa ca scoatem unditele. Si pescuim. Ah, trage pestele. Bun. Niste chestii mai mici decat degetele mele de la picioare si cu siguranta mai subtiri. Le pastram. Pentru momeala, adica suntem optimisti ca maine pe astia micii ii vor manca aia mai mari.
Dupa 5-6 fitze (a se citi 5-6 kile) plecam. Amicul meu vorbeste la telefon cu un alt pescar. Da frate, am prins. L-am omorat. Alex a luat 2 crapi, eu 3.....Ala rade. Ne crede pe cuvant.
Ajungem acasa. Pregatire gratar, pus la cale strategie pentru ziua 2. Schimbat vin si pahare. Bem vin negru in pahare de tuica. Proasta alegere. Dintr-o data, pe inserat, gratarul dispare. Eu plec. Ma duc dar parca vin. Si ma trezesc privind cerul plin de stele dintre doua tufe de trandafiri. Sprijin casa sa nu cada si-i spun asta amicului meu care rade pe infundate si ma ajuta sa tin drumul drept. E de-a dreptul poetic. Cu enfaza, rosteste fraza magica: frate, esti varza!
Las detaliile scarboase deoparte. Ma trezesc in chiloti si cu dureri in cot. Cine a facut asta? Aparent eu. De ce? Nu stiu. Si nici nu vreau sa stiu. Urmeaza ziua 2.
duminică, 29 martie 2009
Stai asa. Question: de ce?
Ea: Stai asa. Question: de ce naiba ai vrea tu una ca asta?
Ma uit peste masa cu o privire usor nedumerita.
Eu: De ce nu?
Se intinde spre paharul de vin. Vin alb, dulceag. Eu am comandat o bere neagra. Ursus. Mama lui de urs....
Ea: Pai spune-mi, ce vrei sa scrii? Ai ceva de scris?
Eu: Da, am. De exemplu de cand am inceput am tot vorbit despre asta, despre ce m-ar determina sa scriu. Acum cred ca stiu. Uite, dialogul asta al nostru, o sa ajunga acolo....
Ea: Iar tu te vei astepta la ce? Sa fie comentat?
Eu: Pai cam asa ceva....Dar tu, de ce te opui?
Ea: Nu ma opun doar ca....
Ridica din umerii goi si-si trece mana prin par. Lasa urme pe pahar, o culoare simpatica. Vinul e prea dulce, ea pare prea dulce dar stiu sigur ca nu e. E mai degraba berea mea neagra.
Ea: O sa scrii despre ea, nu?
Rad.
Eu: Nu exista nicio ea.
Ea: Haide-haide, stii bine ce mi-ai spus acum cateva saptamani. Nu ma deranjeaza desi sincer, nu mi se pare nici foarte interesant. O sa scrii intr-un blog despre o tipa. Apoi despre o alta. Sau ma rog, despre....
Eu: E ca un jurnal, intelegi? Iti aduni gandurile, poate intamplarile dintr-o zi si le postezi....
Ea: Da, tot nu inteleg de ce ai face una ca asta? Adica iti spun sincer, eu nu o sa intru. Nu ma intereseaza. Daca vreau sa stiu ceva te sun si....
Eu: E bun vinul?
Ea: E de rahat. Dar are efect.
Eu: Bine, dar e vinul pe care l-ai baut atata timp!
Ea: Tocmai d-aia e de rahat, pentru ca il beam cu tine. Asa simteam atunci dar acum...acum simt altceva. Iar tu, ca un cap patrat, ai comandat fara sa ma intrebi.
O pauza. Zambeste. O urasc? Poate, dar nu acum. Acum ma simt bine ascutind cutite.
Ea: Deci o sa ai un blog....
Eu: Cam asa ceva.
Ea: Bine. Sa nu ma pomenesti in el.
Eu: Nu o sa te pomenesc. Ah, ba da, o sa o fac. De fapt, o sa incep cu tine.
Ea: Ok. Atunci scrie ca sunt o scorpie.
Eu: Bine, esti o scorpie.
Ma uit peste masa cu o privire usor nedumerita.
Eu: De ce nu?
Se intinde spre paharul de vin. Vin alb, dulceag. Eu am comandat o bere neagra. Ursus. Mama lui de urs....
Ea: Pai spune-mi, ce vrei sa scrii? Ai ceva de scris?
Eu: Da, am. De exemplu de cand am inceput am tot vorbit despre asta, despre ce m-ar determina sa scriu. Acum cred ca stiu. Uite, dialogul asta al nostru, o sa ajunga acolo....
Ea: Iar tu te vei astepta la ce? Sa fie comentat?
Eu: Pai cam asa ceva....Dar tu, de ce te opui?
Ea: Nu ma opun doar ca....
Ridica din umerii goi si-si trece mana prin par. Lasa urme pe pahar, o culoare simpatica. Vinul e prea dulce, ea pare prea dulce dar stiu sigur ca nu e. E mai degraba berea mea neagra.
Ea: O sa scrii despre ea, nu?
Rad.
Eu: Nu exista nicio ea.
Ea: Haide-haide, stii bine ce mi-ai spus acum cateva saptamani. Nu ma deranjeaza desi sincer, nu mi se pare nici foarte interesant. O sa scrii intr-un blog despre o tipa. Apoi despre o alta. Sau ma rog, despre....
Eu: E ca un jurnal, intelegi? Iti aduni gandurile, poate intamplarile dintr-o zi si le postezi....
Ea: Da, tot nu inteleg de ce ai face una ca asta? Adica iti spun sincer, eu nu o sa intru. Nu ma intereseaza. Daca vreau sa stiu ceva te sun si....
Eu: E bun vinul?
Ea: E de rahat. Dar are efect.
Eu: Bine, dar e vinul pe care l-ai baut atata timp!
Ea: Tocmai d-aia e de rahat, pentru ca il beam cu tine. Asa simteam atunci dar acum...acum simt altceva. Iar tu, ca un cap patrat, ai comandat fara sa ma intrebi.
O pauza. Zambeste. O urasc? Poate, dar nu acum. Acum ma simt bine ascutind cutite.
Ea: Deci o sa ai un blog....
Eu: Cam asa ceva.
Ea: Bine. Sa nu ma pomenesti in el.
Eu: Nu o sa te pomenesc. Ah, ba da, o sa o fac. De fapt, o sa incep cu tine.
Ea: Ok. Atunci scrie ca sunt o scorpie.
Eu: Bine, esti o scorpie.
joi, 26 martie 2009
Am plecat de la premiza ca as avea ceva de spus. Ceva suficient de trunchiat incat sa merite sa fie citit de.....chiar, de cine? Buna intrebare. Sa vorbim despre nevoia de a ne face gandurile cunoscute unor oameni pe care nu-i cunoastem? Exibitionism....si daca da, ce gen? De ce viata mea ar fi atat de interesanta incat sa devina subiect de comentariu? Momentan studiez o cale de a atrage priviri. Stiu cam care e strategia dar nu stiu daca vreau sa merg pana acolo. E ca si cum.....ca si cum ai pune totul pe tapet, fara perdea.
miercuri, 18 martie 2009
Meditatio
Am plecat de la informatia corecta. Nu stiu nimic cu adevarat. In felul asta, macar in teorie, pot afla totul. Pot afla o parte din tot. Pot intelege o parte din tot. Desigur, asta e doar un test.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)