duminică, 20 iunie 2010
vineri, 7 mai 2010
Freeze
As of today, all activities on this web domain are halted for an undisclosed period. Chasing Sun Inc., the owner, had nothing to declare on the subject but confidential sources have informed us that this measure is due to loss of interest and the need to relocate vital resources in other, more critical, areas.
luni, 26 aprilie 2010
Unforgiven
Am disparut din peisaj fara un motiv dramatic. Pur si simplu am ales sa scriu altceva, altundeva. Si cam atat despre asta.
Sambata am gasit un subiect care sa merite descris. De fapt a fost o combinatie de conditii care au intrunit starea necesara pentru a deschide ochii si a privi pe geam cu sinceritate macar pret de o clipa. Dincolo de sfaraitul constant al creierelor noastre exista o lume pe langa care trecem cu nonsalanta zi de zi. Alegem sa privim in alta parte si.....nu e nimic rau in asta. Nici tragic. Asa supravietuim, ne focalizam pe noi. Asa e normal. Cu noi traim.
Eram in vasnicul 135, au autobuz care mi-a mai trezit si alte postari. Loc la geam, vreme frumoasa, muzica buna in casti. S-a nimerit sa fie Unforgiven III. De foarte multa vreme, atunci cand ajungeam la piesa asta, dadeam pe forward. Am pastrat-o in playlist pentru ca seria unforgiven e geniala, poate cele mai bune piese ale metalicilor. Poate.
In fine. S-a urcat pe undeva pe la Baba Novac. Nu m-am prins imediat ce vroia. Avea in jur de 50 de ani. Slab, mic de inaltime, plin de riduri, cu maini noduroase. Atragea atentia barba deasa si parul prins in coada (abia vazusem Clash of Titans asa ca semana cu un Hades mai prost imbracat). Si ochii. Avea cei mai albastrii ochi vazuti de mine.
Haine ponosite, blugi ingalbeniti, ghete murdare dar corecte si un tricou prea purtat. Cara un rucsac galben ticsit cu el stie ce. S-a adresat cu "doamnelor si domnilor" si atunci m-am intors spre geam. Ma asteptam la obisnuitul pomelnic al cersetorilor catre care, recunosc ca, am devenit insensibil. Mai ales cand acestia par capabili sa care un sac de moloz pe vreun santier.
How could he know this new dawn's light would change his life forever?
Omul nu cersea. De fapt, desi se adresa oamenilor din jur (nu prea multi), nu-i privea. Nu stiu cat de constient era de prezenta lor. Pomenea de apocalipsa, de judecata Domnului. N-o facea cu fervoare religioase, cel putin nu asta ii tremura in voce. Vorbea clar, purta un dialog cu sine insusi sau cu imaginile din geam. Gesticula des, se corecta, era coerent. Stia probabil ca e considerat ticnit dar nu parea sa-i pese. Continua sa vorbeasca despre coruptia omului. Nu a Boc-ului, nu a Basescului, PDL-ului, Voiculescului, etc. Vorbea despre om. Despre natura omului. Cine il asculta de fapt?
Was he the one causing pain with his careless dreaming? Been afraid, always afraid of the things he's feeling
In acelasi cadru, un altul privea. Agatat de o bara, cu ochi la fel de albastrii, prinsi sub o crusta apoasa cu vinisoare rosiatice. Cearcane mari. Neras, cu freza alandala si chipul imbatranit inainte de vreme. Imbracat cu o bluza din plastic, din aceea old school cu buzunar la piept si nelipsitul pachet de tigari. O culoare ne-culoare. Pantaloni cu eurosport si pantofi prafuiti, ponositi, neglijati. Imagine clasica.
Nu asta mi-a atras atentia cu dispretul pe care omul nostru cu berea-n ochi si degetele noduroase ingalbenite de tutun o afisa fata de cel bantuit de apocalipsa si raul omului. Si cam era o stare generala, toti cascau ochii la el afisand un amestec de mila, sila, dispret si cam tot ce poate fi condescendent la un privitor.
How can I be lost, If I've got nowhere to go?
Au coborat la statii separate. Omul cu predica a coborat parca lovit dintr-o data de ideea ca a ajuns la destinatie. Celalalt s-a oprit cu siguranta unde trebuia. A afisat asta intr-un scuipat pe trotoarul de toate zilele.
How can I be lost? In remembrance I relive, And how can I blame you when it's me I can't forgive?
Sambata am gasit un subiect care sa merite descris. De fapt a fost o combinatie de conditii care au intrunit starea necesara pentru a deschide ochii si a privi pe geam cu sinceritate macar pret de o clipa. Dincolo de sfaraitul constant al creierelor noastre exista o lume pe langa care trecem cu nonsalanta zi de zi. Alegem sa privim in alta parte si.....nu e nimic rau in asta. Nici tragic. Asa supravietuim, ne focalizam pe noi. Asa e normal. Cu noi traim.
Eram in vasnicul 135, au autobuz care mi-a mai trezit si alte postari. Loc la geam, vreme frumoasa, muzica buna in casti. S-a nimerit sa fie Unforgiven III. De foarte multa vreme, atunci cand ajungeam la piesa asta, dadeam pe forward. Am pastrat-o in playlist pentru ca seria unforgiven e geniala, poate cele mai bune piese ale metalicilor. Poate.
In fine. S-a urcat pe undeva pe la Baba Novac. Nu m-am prins imediat ce vroia. Avea in jur de 50 de ani. Slab, mic de inaltime, plin de riduri, cu maini noduroase. Atragea atentia barba deasa si parul prins in coada (abia vazusem Clash of Titans asa ca semana cu un Hades mai prost imbracat). Si ochii. Avea cei mai albastrii ochi vazuti de mine.
Haine ponosite, blugi ingalbeniti, ghete murdare dar corecte si un tricou prea purtat. Cara un rucsac galben ticsit cu el stie ce. S-a adresat cu "doamnelor si domnilor" si atunci m-am intors spre geam. Ma asteptam la obisnuitul pomelnic al cersetorilor catre care, recunosc ca, am devenit insensibil. Mai ales cand acestia par capabili sa care un sac de moloz pe vreun santier.
How could he know this new dawn's light would change his life forever?
Omul nu cersea. De fapt, desi se adresa oamenilor din jur (nu prea multi), nu-i privea. Nu stiu cat de constient era de prezenta lor. Pomenea de apocalipsa, de judecata Domnului. N-o facea cu fervoare religioase, cel putin nu asta ii tremura in voce. Vorbea clar, purta un dialog cu sine insusi sau cu imaginile din geam. Gesticula des, se corecta, era coerent. Stia probabil ca e considerat ticnit dar nu parea sa-i pese. Continua sa vorbeasca despre coruptia omului. Nu a Boc-ului, nu a Basescului, PDL-ului, Voiculescului, etc. Vorbea despre om. Despre natura omului. Cine il asculta de fapt?
Was he the one causing pain with his careless dreaming? Been afraid, always afraid of the things he's feeling
In acelasi cadru, un altul privea. Agatat de o bara, cu ochi la fel de albastrii, prinsi sub o crusta apoasa cu vinisoare rosiatice. Cearcane mari. Neras, cu freza alandala si chipul imbatranit inainte de vreme. Imbracat cu o bluza din plastic, din aceea old school cu buzunar la piept si nelipsitul pachet de tigari. O culoare ne-culoare. Pantaloni cu eurosport si pantofi prafuiti, ponositi, neglijati. Imagine clasica.
Nu asta mi-a atras atentia cu dispretul pe care omul nostru cu berea-n ochi si degetele noduroase ingalbenite de tutun o afisa fata de cel bantuit de apocalipsa si raul omului. Si cam era o stare generala, toti cascau ochii la el afisand un amestec de mila, sila, dispret si cam tot ce poate fi condescendent la un privitor.
How can I be lost, If I've got nowhere to go?
Au coborat la statii separate. Omul cu predica a coborat parca lovit dintr-o data de ideea ca a ajuns la destinatie. Celalalt s-a oprit cu siguranta unde trebuia. A afisat asta intr-un scuipat pe trotoarul de toate zilele.
How can I be lost? In remembrance I relive, And how can I blame you when it's me I can't forgive?
joi, 1 aprilie 2010
joi, 25 martie 2010
Look at me now
I can't avoid conflict-
I'm lost cuz I'm incomplete
I'm in between, somewhere in between, in between the sleepless shadows
battling to break the love that's 'guaranteed to make me bleed thicker than blood'
I don't want it, but crave what I can't escape
I'm staring straight through my fate and now we're face to face
you wanna fall down, well this could make your dreams come true
because the devil was an angel too
look at me now, making the same mistakes i said i'd never make again-
but now i'm back in the same place
look at me now, somebody stole my soul-
i feel the breaks go and i'm spinning out of control
come step into a brave new world-
not even worth it
decent comes quick and now I'm anything but perfect
and still I'm worshiping that fundamental bullshit talk
'the path I carve myself is the path to walk'
now I walk alone-
play it to the bone
don't make it right just because I got this sickness from that venomous bite
we wanna fall down, well this could make our dreams come true
because the devil was an angel too
it's gonna be alright, everything's okay
mothers tears will fall and wash it all away
I'm lost cuz I'm incomplete
I'm in between, somewhere in between, in between the sleepless shadows
battling to break the love that's 'guaranteed to make me bleed thicker than blood'
I don't want it, but crave what I can't escape
I'm staring straight through my fate and now we're face to face
you wanna fall down, well this could make your dreams come true
because the devil was an angel too
look at me now, making the same mistakes i said i'd never make again-
but now i'm back in the same place
look at me now, somebody stole my soul-
i feel the breaks go and i'm spinning out of control
come step into a brave new world-
not even worth it
decent comes quick and now I'm anything but perfect
and still I'm worshiping that fundamental bullshit talk
'the path I carve myself is the path to walk'
now I walk alone-
play it to the bone
don't make it right just because I got this sickness from that venomous bite
we wanna fall down, well this could make our dreams come true
because the devil was an angel too
it's gonna be alright, everything's okay
mothers tears will fall and wash it all away
Leapsa
M-am trezit c-o leapsa de la Artzag asa ca....
Primul cuvant pe care l-ai spus - Cred ca intentionam sa zic "hello gagica". da' de unde, a iesit "mami....papa?"
Prima zi de scoala generala - Cred ca mi-am sters amintirile astea. Mda, eram printre 30 alte gagalici opresciene, cu costum de scolarel si priviri de pionier (soim al patriei?)
Primul tau sarut - Am belit ochii la respectiva (ne)fericita don'soara si am zis mai vreau. Eh, n-am zis, am gandit si iote cum l-am primit si pe-al doilea
Prima formatie care ti-a placut la nebunie - Aici tre' sa ma gandesc. Cred ca fu Snap cu al lor album Attack
Primul CD cumparat - Era atat de piratat ca nici nu cred ca era CD. Si era.....Prodigy-Music for the jilted generation. Oh yeah!!!!
Prima zi de liceu - Alta amintire blocata pe undeva. Eram fericit, stateam in banca cu o blonda. M-am desumflat repede, statusem cu ea si in generala. A doua zi s-a mutat cu altcineva.
Primul cuvant pe care ti l-a adresat prietenu/a cel mai bun/a - Iti sparg fata. Intamplator sau nu, a doua zi am picat din picioare si mi-am spart buza de sus. Inca se vede.
Prima zi de facultate - Am nimerit in grupa de old boys. Iesit la bere, mers in camin. Regretam ca sunt din Bucuresti.
Prima restanta - Franceza, biensur. Cred ca i-am zis ceva in engleza profei.
Prima zi la locul de munca - Prima zi este doua :-))). Doi ochi de sef luceste, viata mi-o imbogateste, munca mi-o insuseste. Plecat pe teren, facut cunostiinta cu viata de curier. Si am tot facut cunostinta vreo 12 ore sambata. Merde!
Prima oara cand ai postat pe blog - Se facea ca era pe la 1900.....nu nu, pe la 2009, prin martie asa, bantuit de conflicte care mai de care mai interne cu vadite intentii de externalizare.
Cica leapsa asta trebe data mai departe prin blogosfera (valeu). Io nu mi's curios din fire dar as zice ca Scarlet are nevoie de o pauza din ale ei dileme existentiale. Un remember nu strica.
Primul cuvant pe care l-ai spus - Cred ca intentionam sa zic "hello gagica". da' de unde, a iesit "mami....papa?"
Prima zi de scoala generala - Cred ca mi-am sters amintirile astea. Mda, eram printre 30 alte gagalici opresciene, cu costum de scolarel si priviri de pionier (soim al patriei?)
Primul tau sarut - Am belit ochii la respectiva (ne)fericita don'soara si am zis mai vreau. Eh, n-am zis, am gandit si iote cum l-am primit si pe-al doilea
Prima formatie care ti-a placut la nebunie - Aici tre' sa ma gandesc. Cred ca fu Snap cu al lor album Attack
Primul CD cumparat - Era atat de piratat ca nici nu cred ca era CD. Si era.....Prodigy-Music for the jilted generation. Oh yeah!!!!
Prima zi de liceu - Alta amintire blocata pe undeva. Eram fericit, stateam in banca cu o blonda. M-am desumflat repede, statusem cu ea si in generala. A doua zi s-a mutat cu altcineva.
Primul cuvant pe care ti l-a adresat prietenu/a cel mai bun/a - Iti sparg fata. Intamplator sau nu, a doua zi am picat din picioare si mi-am spart buza de sus. Inca se vede.
Prima zi de facultate - Am nimerit in grupa de old boys. Iesit la bere, mers in camin. Regretam ca sunt din Bucuresti.
Prima restanta - Franceza, biensur. Cred ca i-am zis ceva in engleza profei.
Prima zi la locul de munca - Prima zi este doua :-))). Doi ochi de sef luceste, viata mi-o imbogateste, munca mi-o insuseste. Plecat pe teren, facut cunostiinta cu viata de curier. Si am tot facut cunostinta vreo 12 ore sambata. Merde!
Prima oara cand ai postat pe blog - Se facea ca era pe la 1900.....nu nu, pe la 2009, prin martie asa, bantuit de conflicte care mai de care mai interne cu vadite intentii de externalizare.
Cica leapsa asta trebe data mai departe prin blogosfera (valeu). Io nu mi's curios din fire dar as zice ca Scarlet are nevoie de o pauza din ale ei dileme existentiale. Un remember nu strica.
miercuri, 24 martie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)