Exista oameni care dispar. Dispar din vietile celor din jurul lor. Sunt tentat sa cred ca sunt unul dintre ei dar nu e chiar asa. Disparitiile mele, atunci cand exista, sunt calculate si cantarite. Nu dispar din viata celor care mi-ar simti lipsa. Celor care ar vrea sa ma caute. Asa ca n-o sa mai vorbesc despre mine.
Nu e nimic deosebit in asta. Nu e egoism. Nu e nimic anormal. Doar dispar. Momentan nu au nevoie de tine si prin urmare....Cu toti avem "prieteni" pe care-i scoatem din cutie. Cineva mi-a spus ca am putini prieteni. Si a avut dreptate. Are dreptate. Am foarte putini prieteni. De fapt, sincer, am unul singur. Cu care vorbesc din cand in cand. Nu e nevoie de mai mult. De ce? Pentru ca daca omul se trezeste la 1 noaptea ca vrea sa ma vada si e in celalalt capat al tarii, ma urc in tren si urc. De ce? Pentru ca suntem diferiti. Total. Pentru ca in ciuda diferentelor astea avem o relatie ce dureaza de vreo 20 de ani. Cu suisuiri si coborasuri si totusi neschimbata. Asta numesc eu prietenie. As vrea mai multi prieteni dar ma indoiesc ca se poate. Cine stie, poate in viitor. Iar vorbesc despre mine....
Le simt lipsa unora dintre cei care au disparut. Am insistat pe alocuri dar.....m-am oprit. La un moment dat am inteles faptul ca nu are niciun rost. As compromite o definitie. Un set de coduri. Si cum am un standard in acest sens (la dracu cu principiile) as avea ceva ce nu-mi doresc. Ce nu am nevoie?
Nu stiu. In ultimul an am cunoscut multi oameni noi. Si cand spun cunoscut, includ si o parte dintre cei pe care ii stiam dinainte. Am incercat sa privesc. Sa ascult. Sa invat. Nu mi-a reusit per total. De unii m-am apropiat, de altii m-am indepartat. Dar astea sunt notiuni fluctuante. Per total, am iesit mai bogat. In experiente. In trairi. In dezamagiri. Teoritic, n-ar fi trebuit sa fiu dezamagit. Am considerat asta un risc calculabil. Am fost dezamagit chiar de mine pentru ca am senzatia ca nu am vazut tot ce trebuia sa vad. Chiar si calculat fiind, am omis unele chestii. Ierarhiile din capul meu, oricare ar fi ele, ar trebui sa fie altele.
Daca ar fi sa port o conversatie sincera acum, m-as putea uita doar catre cativa oameni. Atat imi permit. Cred ca asta regrete. Cati? Din pacate acum, doar vreo trei. O sora, o iubita si....un prieten. Cam sarac. Dar foarte bogat in acelasi timp.
