miercuri, 29 septembrie 2010
Declaratie
Never risky, never scared
I am one closer to the edge.
You- nothing valued, think no fear
Always wondering why i'm here
All your purposes are gone,
Nothing's right and nothing's wrong
You-nothing ventured, nothing gained
Feel no sorrow, feel no pain.
Kiss Me While I'm Still Alive,
Kill Me While I Kiss the Sky
Let Me Die On My Own Terms,
Let Me Live and Let Me Learn
Now I've Followed My Own Way,
I'll Live On to Another Damn Day
Freedom Carries Sacrifice,
Remember That These Words Are My Life
Looking forward not behind
Everybody's gotta cross this line
Free me now to give me space,
Keep me caged to free the beast
You-fallin' faster as time goes by,
Fear has not seen through my eyes
What there was will never be,
Now you're blind and cannot see
I am one closer to the edge.
You- nothing valued, think no fear
Always wondering why i'm here
All your purposes are gone,
Nothing's right and nothing's wrong
You-nothing ventured, nothing gained
Feel no sorrow, feel no pain.
Kiss Me While I'm Still Alive,
Kill Me While I Kiss the Sky
Let Me Die On My Own Terms,
Let Me Live and Let Me Learn
Now I've Followed My Own Way,
I'll Live On to Another Damn Day
Freedom Carries Sacrifice,
Remember That These Words Are My Life
Looking forward not behind
Everybody's gotta cross this line
Free me now to give me space,
Keep me caged to free the beast
You-fallin' faster as time goes by,
Fear has not seen through my eyes
What there was will never be,
Now you're blind and cannot see
Cusca noua sau cum sa renunti la a te minuna din orice
Am schimbat cusca. Asa ne numim noi cu deosebita afectiune locul de munca dar nu pentru ca am avea patetice resentimente fata de locul de unde ne luam salariul ci pentru ca, din lipsa de imaginatie, constructorul respectivei structuri i-a dat o forma foarte elaborata de cusca, cu tot cu gratii.
Lucrurile au stat cam asa: restructurarea a presupus relocarea. Si, ca sa fim seriosi, s-a procedat asa: aia de la 8, care trebuiau sa ramana la 8 pentru ca acolo era repartizata organigrama lor (printre ei si eu), s-au dus la 9. Aia de la 9 s-au dus la 5. Aia de la 5, al caror loc a fost luat de aia de la 9, s-au dus la 8 in locul nostru care ne-am dus la 9 in locul alora care au ajuns la 5, in locul alora care au ajuns la 8 in locul..... . Un talmes balmes de birouri, dosare, dosarele, hartii, scaune, mobila, dulapuri, oameni, saci......3 zile de munca de salahor. Inspirat, 2 zile imi aranjasem sa migrez prin alte zari din timp, fara a stii ce se intampla. Am sughitat de la ceva injuraturi pe seama mea si am recuperat in a 3-a zi de sfortari deloc mentale.
In mod normal, dat fiind tetrisul jucat cu birouri printre incurajari injurate, ar fi trebuit sa ma minunez pe seama mamei coordonatorilor acestor misculatii. Am renuntat sa o fac, mi-am dat seama cat de in derizoriu imping ideea de a ma mira de neste chestii. Aici ar trebui sa raman mirat tot timpul, ceea ce mi-ar dauna grav expresiei. Si fata mea deja e in deplasare din cauza unor strambaturi ce mi-au intrat prosteste in reflex.
In casa noua, o sa sparg un pahar. Cred ca in capul colegului de-a laturi. Si o sa bem, am inceput deja cu must.
P.S. Ah da, impart noua locatie cu o gasca foarte ciudata. Printre ei, figura de stil este supergay-ul companiei. Am constatat exact cat de homofob pot fii, pur si simplu omul ma inspaimanta. Foarte urate afirmatii, dar sunt sincere.
Lucrurile au stat cam asa: restructurarea a presupus relocarea. Si, ca sa fim seriosi, s-a procedat asa: aia de la 8, care trebuiau sa ramana la 8 pentru ca acolo era repartizata organigrama lor (printre ei si eu), s-au dus la 9. Aia de la 9 s-au dus la 5. Aia de la 5, al caror loc a fost luat de aia de la 9, s-au dus la 8 in locul nostru care ne-am dus la 9 in locul alora care au ajuns la 5, in locul alora care au ajuns la 8 in locul..... . Un talmes balmes de birouri, dosare, dosarele, hartii, scaune, mobila, dulapuri, oameni, saci......3 zile de munca de salahor. Inspirat, 2 zile imi aranjasem sa migrez prin alte zari din timp, fara a stii ce se intampla. Am sughitat de la ceva injuraturi pe seama mea si am recuperat in a 3-a zi de sfortari deloc mentale.
In mod normal, dat fiind tetrisul jucat cu birouri printre incurajari injurate, ar fi trebuit sa ma minunez pe seama mamei coordonatorilor acestor misculatii. Am renuntat sa o fac, mi-am dat seama cat de in derizoriu imping ideea de a ma mira de neste chestii. Aici ar trebui sa raman mirat tot timpul, ceea ce mi-ar dauna grav expresiei. Si fata mea deja e in deplasare din cauza unor strambaturi ce mi-au intrat prosteste in reflex.
In casa noua, o sa sparg un pahar. Cred ca in capul colegului de-a laturi. Si o sa bem, am inceput deja cu must.
P.S. Ah da, impart noua locatie cu o gasca foarte ciudata. Printre ei, figura de stil este supergay-ul companiei. Am constatat exact cat de homofob pot fii, pur si simplu omul ma inspaimanta. Foarte urate afirmatii, dar sunt sincere.
Suicidal tendencies
Help? Why would I do that
It's just that this, this is the way I'm wired
So could you please,
Help me understand why
I've given in to all these
Reckless dark desires
Disconnect and self destruct one bullet at a time
What's your rush now, everyone will have his day to die
Medicated, drama queen, picture perfect, numb belligerence
Narcissistic, drama queen, craving fame and all its decadence
Lying through your teeth again
Suicidal imbecile
Think about it, put it on the fautline
What'll it take to get it through to you precious
Go with this, why do you wanna throw it away like this
Such a mess, I don't wanna watch you...
It's just that this, this is the way I'm wired
So could you please,
Help me understand why
I've given in to all these
Reckless dark desires
Disconnect and self destruct one bullet at a time
What's your rush now, everyone will have his day to die
Medicated, drama queen, picture perfect, numb belligerence
Narcissistic, drama queen, craving fame and all its decadence
Lying through your teeth again
Suicidal imbecile
Think about it, put it on the fautline
What'll it take to get it through to you precious
Go with this, why do you wanna throw it away like this
Such a mess, I don't wanna watch you...
marți, 21 septembrie 2010
luni, 20 septembrie 2010
Trei
-As sta aici pentru totdeauna. Totusi, imediat dupa ce am sa plec acum, nu am sa ma mai intorc niciodata.
-De ce?
-E prea multa moarte aici.
Privi in jurul sau fara a vedea cu adevarat ceva. Prins in capcanele propriei minti, nu simtea nici bataia temperata a vantului de toamna, nici urma de parfum dulceag de flori trecute. Nimic din toate astea, nici macar norii ce alergau grabiti pe un cer prea jos, prins in chingi de neguri vremelnice.
Statea. Astepta. Ar fi trebuit sa-si simta inima batand navalnic dar nu era asa. Si simplul gand ca lucrurile nu se intamplau asa cum ar fi trebuit, asa cum le vedea el normale, il chinuia. Dar asta era tot, restul emotiei lipsea.
Avea parul scurt, tuns drept in preajma urechilor micute. Blondut, se lipise de pielea capului sub ploaia marunta. Deranjata, indeparta o suvita ce i se lipise de frunte si zambi. Acelasi suras senin, prea pur pentru unul ca el. Totul fusese doar un joc, il jucase, trebuia sa-i puna capat.
Statea de prea mult timp acolo. Nu mai era nicio asteptare, pamantul aspru rascolit nu-i mai lasa loc de asa ceva. Undeva sub acel morman cenusiu se ascundea pentru totdeauna chipul ei. Moale, cu trasaturi line si ochi blanzi, acum stinsi. O pierduse, stia cum. Si cu toate astea, nu putea accepta.
O vazu venind. Se misca parca cu fiecare adiere, fluturand din rochia vaporoasa care-i dansa in jurul formelor cu un efect mirific. Vazand-o, incerca in sfarsit o forma acceptabila de regret.
-De unde stiai ca-mi place locul asta? Nu ti-am vorbit niciodata despre el.
Isi aseza gluga rosiatica pe cap. El zambi, era un alt suras inghetat.
-Nu mi-ai spus niciodata.
-Mi se spune Scufita Rosie, stii?
-Stiu.
Senzatia de pierdere il scosese din minti. Nu mai pastrase nimic in suflet, nimica care sa-l tina in continuare treaza asa ca se prabusi peste pamantul afanat si se intinse cu ochii spre cer. Isi indeparta bratele de trup si se lasa tras de chemarea ce venea din interior.
-Am vrut sa stii.
Zari lacrimile din ochii ei dar nu simtea nimic din durerea de dincolo. Pur si simplu asa era mai bine, ea trebuia sa accepte. Era important, nu dorea sa-i rapeasca si mai mult din fericirea ei naturala. Brusc, fata o rupse la fuga iar el nu o urmari. Ii placuse intotdeauan parul ei blond si rochia rosie pe care o purta acum. Nu mai simtea senzatia de apartenenta fata de niciunul dintre aceste.....detalii.
-Am aflat ca a murit si ultimul lup.
Era tristete in vocea ei. Privi peste campia maturata de vant, era sigur ca ea isi dorea sa fii vazut macar odata un lup adevarat, nu doar o replica impaiata. Dar acum asta era imposibil.
-O lupoaica, a murit in timpul sarcinii. Masculul ei fusese impuscat deja mi se pare. Oricum n-ar fi putut supravietui ca specie, cred ca d-asta a fost doar un titlu de pagina a patra.
Se ridica in capul oaselor si privi fara sa-si creada ochilor silueta ce se apropiase de el. Supla, cu blana mitoasa, cenusie, il privea cu ochii mari, plini de viata. "Aproape umani", gandi el. Undeva din minte ii rasari o poza in care o fata inalta, blonda, cu o boneta rosie pe cap si un zambet complet, statea langa o cusca in care se agitau mai multi catei. Nu, nu catei, lupi.
Avea sa fie mai fericita. Viata ei avea un scop, el n-avea ce sa caute in el. Nici macar nu-i placeau animalele. Asa era mai bine, da, cu siguranta. Se intoarse in piata aglomerata urandu-se si resimtind din plin singuratatea in care se aruncase singur. Trecu pe langa un stand de ziare si ochii ii fugira catre un titlu pulsatil: "Lupii traiesc din nou!"
Privi catre natura moarta stiind ca nu avea sa vada niciodata prin ochii ei. Ea nu intelegea moartea, cum ar fi putut? Crescuse tot timpul departe de ea, o gradina moarta avea sa ramana moarta pentru ea doar pentru ca isi putea permite o alta verde intrun alt colt de lume. Ultimul lup murise chiar aici. "Ultimul lup liber", se corecta el.
Lupul il privi lung. Isi arata caninii lungi dar nu-l ataca. De ce nu si pe el? De ce doar pe ea?
Si totul fusese realizat de o femeie pe care el nu o dorise niciodata cu adevarat. Dar, succesul ei cel putin, il facea acum sa se simta gelos.
-De ce?
-E prea multa moarte aici.
Privi in jurul sau fara a vedea cu adevarat ceva. Prins in capcanele propriei minti, nu simtea nici bataia temperata a vantului de toamna, nici urma de parfum dulceag de flori trecute. Nimic din toate astea, nici macar norii ce alergau grabiti pe un cer prea jos, prins in chingi de neguri vremelnice.
Statea. Astepta. Ar fi trebuit sa-si simta inima batand navalnic dar nu era asa. Si simplul gand ca lucrurile nu se intamplau asa cum ar fi trebuit, asa cum le vedea el normale, il chinuia. Dar asta era tot, restul emotiei lipsea.
Avea parul scurt, tuns drept in preajma urechilor micute. Blondut, se lipise de pielea capului sub ploaia marunta. Deranjata, indeparta o suvita ce i se lipise de frunte si zambi. Acelasi suras senin, prea pur pentru unul ca el. Totul fusese doar un joc, il jucase, trebuia sa-i puna capat.
Statea de prea mult timp acolo. Nu mai era nicio asteptare, pamantul aspru rascolit nu-i mai lasa loc de asa ceva. Undeva sub acel morman cenusiu se ascundea pentru totdeauna chipul ei. Moale, cu trasaturi line si ochi blanzi, acum stinsi. O pierduse, stia cum. Si cu toate astea, nu putea accepta.
O vazu venind. Se misca parca cu fiecare adiere, fluturand din rochia vaporoasa care-i dansa in jurul formelor cu un efect mirific. Vazand-o, incerca in sfarsit o forma acceptabila de regret.
-De unde stiai ca-mi place locul asta? Nu ti-am vorbit niciodata despre el.
Isi aseza gluga rosiatica pe cap. El zambi, era un alt suras inghetat.
-Nu mi-ai spus niciodata.
-Mi se spune Scufita Rosie, stii?
-Stiu.
Senzatia de pierdere il scosese din minti. Nu mai pastrase nimic in suflet, nimica care sa-l tina in continuare treaza asa ca se prabusi peste pamantul afanat si se intinse cu ochii spre cer. Isi indeparta bratele de trup si se lasa tras de chemarea ce venea din interior.
-Am vrut sa stii.
Zari lacrimile din ochii ei dar nu simtea nimic din durerea de dincolo. Pur si simplu asa era mai bine, ea trebuia sa accepte. Era important, nu dorea sa-i rapeasca si mai mult din fericirea ei naturala. Brusc, fata o rupse la fuga iar el nu o urmari. Ii placuse intotdeauan parul ei blond si rochia rosie pe care o purta acum. Nu mai simtea senzatia de apartenenta fata de niciunul dintre aceste.....detalii.
-Am aflat ca a murit si ultimul lup.
Era tristete in vocea ei. Privi peste campia maturata de vant, era sigur ca ea isi dorea sa fii vazut macar odata un lup adevarat, nu doar o replica impaiata. Dar acum asta era imposibil.
-O lupoaica, a murit in timpul sarcinii. Masculul ei fusese impuscat deja mi se pare. Oricum n-ar fi putut supravietui ca specie, cred ca d-asta a fost doar un titlu de pagina a patra.
Se ridica in capul oaselor si privi fara sa-si creada ochilor silueta ce se apropiase de el. Supla, cu blana mitoasa, cenusie, il privea cu ochii mari, plini de viata. "Aproape umani", gandi el. Undeva din minte ii rasari o poza in care o fata inalta, blonda, cu o boneta rosie pe cap si un zambet complet, statea langa o cusca in care se agitau mai multi catei. Nu, nu catei, lupi.
Avea sa fie mai fericita. Viata ei avea un scop, el n-avea ce sa caute in el. Nici macar nu-i placeau animalele. Asa era mai bine, da, cu siguranta. Se intoarse in piata aglomerata urandu-se si resimtind din plin singuratatea in care se aruncase singur. Trecu pe langa un stand de ziare si ochii ii fugira catre un titlu pulsatil: "Lupii traiesc din nou!"
Privi catre natura moarta stiind ca nu avea sa vada niciodata prin ochii ei. Ea nu intelegea moartea, cum ar fi putut? Crescuse tot timpul departe de ea, o gradina moarta avea sa ramana moarta pentru ea doar pentru ca isi putea permite o alta verde intrun alt colt de lume. Ultimul lup murise chiar aici. "Ultimul lup liber", se corecta el.
Lupul il privi lung. Isi arata caninii lungi dar nu-l ataca. De ce nu si pe el? De ce doar pe ea?
Si totul fusese realizat de o femeie pe care el nu o dorise niciodata cu adevarat. Dar, succesul ei cel putin, il facea acum sa se simta gelos.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)