You

Fara cuvinte

Micii napoleoni sau viva la revolucion, partea a 2-a

Cam pe la inceputurile blogarelii mele scriam de ceva experienta in campul muncii. Mai precis, vorbeam despre o mica junta dupa model sud-american care s-a instalat cu arme si bagaje la loculetul meu de 8 ore (cateodata, nu prea des ce-i drept, +) pe zi. Asa.
Ei bine, junta a plecat. Cum altfel decat debarcata de noul val. Si cum astea au fost spuse.....
Fratilor, ne colectivizaram. Serios. Pentru a face epurarea mai usoara, compartimentele au fost redenumite iar cei titulari de drept in locatiile respective s-au trezit in pozitia de a fii sefii nimanui. Joburile lor disparura in neant. O manevra foarte abila, trebuie sa recunosc, foarte simpla dar eficienta. Noul val tineresc (zau ca e) isi cam freaca mainile pe ruinele fostului imperiu si imparte cu darnicie scaunele goale. Ca deh, trebuie sa iesim din degringolada. Moncherilor, degringolada este starea noastra naturala de agregare. Iar eu imi stau si-mi jur printre ranjete tampite ca mi-o merit ca n-am invatat destula carte incat sa fiu milionar (acu ar fi ceva) si sa ma doara-n.....ma gandesc la un loc unde e ok sa ma doara ca sigur nu e ala din expresie.
C'est la vie.....cu asta basta. Astia mici sunt fericiti in regatul lor, cu 1,2,3.....supusi in jurul lor. Iar eu trebuie sa accept ca adevarul care ma pocneste in fata e ca sunt aici de buna voie si ca oricat de ironic si de amuzat as fi.....asta e.
P.S. Ce-as face daca as deveni si eu un mic napoleon? M-as mula pe sistem, as profita de el si as trece de cealalta parte a baricadei pentru un cec mai gros? Buna intrebare, din fericire/pacate, nu sunt in masura sa aflu raspunsul.

Look, it's me

There's a black cloud over your head, that's me
And the poison ivy that chokes the tree, again it's me
I'm the filthy one on Bourbon Street, you walk on by
I'm the little boy that pushes hard and makes you cry

There's a dirty needle in your child, haha, that's me
Empty bottles still in hand, still dead, still me
I'm the suit and tie that bleeds the street and still wants more
I'm the 45 that's in your mouth
I'm a dirty, dirty whore

Yeah, look it's me
The one who can't be free
Much too young to focus, but too old to see
Hey, look it's me
What no one wants to see
See what you brought this world
Just what you want to see
Hey ma, hey ma, look it's me

Yeah, he wants to become father now, me again, me
The marks inside your arms spell me, spell only me
I'm the nothing face that plants a bomb and strolls away
I'm the one who doesn't look quite right as children play

Yeah, look it's me
The one who can't be free
Much too young to focus, but too old to see
Hey, look it's me
What no one wants to see
See what you brought this world
Just what you want you want to see
Hey ma, hey ma, look it's me

Look up to me
What to be and what to fear
Look up to me
Look it's me, at what you hear
See right through me
See the one who can't be free
See right through me
Look it's me what no one wants to see

Hmm, now, see the black cloud up ahead, that's me
Hmm, and this poison ivy chokes the tree, again it's me
I'm the filthy one on Bourbon Street, you walk on by
I'm the little boy that pushes, pushes, makes him cry

Yeah, look it's me
The one who can't be free
Much too young to focus but too old to see
Hey, hey, look it's me
What no one wants to see
See what you brought this world
Just what you want you want to see
Hey ma, hey ma, look it's me

Hey ma, hey ma, look it's me

Asculta

Mandala in the clouds

Luni. Azi.

-NU stiu, nu-mi mai pasa.....
Adevarul e ca-mi pasa. Dar n-am chef sa las asta sa se vada. Cum sa nu-mi pese, aici imi castig painea, aici imi infund sperantele profesionale. Atatea cate mai sunt.
Ma fatai de colo-colo cu mainile in buzunarele jeans-ilor. Noul eu trebuie sa aiba un aer nepasator, aproape zeflemitor. In camasa mea bleu sucara cu epoleti si un nasture lipsa de buzunarul din stinga (se compenseaza, am deschis ambele buzunare)atrag oaresce sprancene ridicate. Nepasare? Oh, mimez. Sunt atat de bun la asta incat daca ar sti cu adevarat ce e in minte mea.....
Ranjesc sec. E un tic prostesc, am senzatia ca ma face mai cool. In realitate ranjetul vine din interior iar eu doar ii dau o explicatie. Ma incalzeste faptul ca mintea mea e capabila de asemenea salturi? Da. Si nu. E o sursa de energie. E o sabie cu doua taisuri.
Astept. Realitatea e ca sunt nervos. Pe ace e expresia corecta. Astept vesti din alte parti. Si asta ma face sa reactionez urat. La suprafata calm, in interior clocotesc. Toata aceasta agitatie letargica din jurul meu, toate aceste vieti marunte....atentie, incepi sa devii arogant. Mereu ai stiu ca te pandeste pericolul asta. Nu, nu vieti marunte. Doar viziuni limitate. Asa e mai bine? Da, in definitiv suntem ceaa ce putem fi sau mai precis, ceea ce am fost capabili sa alegem pentru noi. Din varii motive in care nu am chef sa intru.
In ce se imparte lunea mea, dimineata? In general intr-un amestec de ganduri. In mesaje la care nu primesc raspuns. In asteptare. In tentativa de a calma totul sub o masca. Intr-o agitatie vie. In ganduri indreptate catre cineva....de ce asa? Pentru ca e important. Pentru ca stiu sa dau exact importanta care trebuie, acolo unde trebuie.
Inca o data fac un salt in exterior si preiau comanda asupra mea de-acolo. Totul trebuie impachetat cu grija, in ordine, clasficat. Ordine. Control. Efemere? Nu si daca ti le imaginezi. Trebuie sa pornesti de undeva.
E frig. Burniteaza. Ceata, neclaritate. Octombrie. Am spus deja ca e frig? Neplacut. Umezeala. In mod normal, as fi fericit in padure acum. In miscare. Undeva cu un scop practic. CU tot cu frig. Cu tot cu sacaiala ploii. Ah da, si afara e la fel. Iar eu inca astept.......