Marea mea

Behind green eyes

But my dreams they aren't as empty
As my conscience seems to be
I have hours, only lonely
My love is vengeance
That's never free

No one knows what its like
To feel these feelings
Like i do, and i blame you!
No one bites back as hard
On their anger
None of my pain and woe
Can show through

Ma gandesc de multe ori de ce gandurile tale sunt in mintea mea. Si invers. E o senzatie tare ciudata de contopire. Intotdeauan am cautat ochi prin care sa ma privesc si nu cred ca e o intamplare ca ma vad mai clar prin ai tai. Si stiu si de ce scormonesc neincetat in tot ce se afla in spatele lor.
Cateodata am senzatia ca ma urmaresti peste tot. Sau sa fie invers? Nu stiu exact. Conteaza? Nu. Si da. Cam asta e imaginea din oglinda. Nu si da. Pe rand. Impreuna. Oricum, sunt momente halucinante. Momente de extaz. Si momente de agonie. Salturi. Zambete si grimase. Si mereu o privire care spune totul. Beagle? Haha. Cat de potrivit. Simti asta?

Silence

Ma uit la tine si nu-mi vine sa cred. Te-am creat ca sa....te voi distruge ca sa....Sa ce? Sa uit? In niciun caz. Nu pot sa uit. Blogule, asta ar putea sa fie ultimul tau post.

P.S. Sau nu.

Arise

No regrets

Isaia 43:18-19

"Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte, şi nu vă mai uitaţi la cele vechi!
Iată, voi face ceva nou, şi-i gata să se întâmple: să nu-l cunoaşteţi voi oare? Voi face un drum prin pustie, şi râuri în locuri secetoase."

Nu sunt o persoana religioasa in sensul strict al cuvantului. Dar chestia asta chiar imi place. Ma gandeam sa pun un post lung cu filozofari alese dar am renuntat. E suficient.

The dark side of me

Echilibru, mai tii minte, era in toate urarile tale. Sti, ziceai, sanatate, noroc, blalbla si echilibru in tot si toate.
Da, imi aduc aminte. Si ce-i cu asta?
Pai nu ti se pare ironic ca taman tu sa nu mai ai echilibru?
Cand mergi pe sarma.....poate ca am mai mult echilibru decat crezi tu. Poate ca....
Poate....dar nu cred. Ah da, stiu ce o sa zici, te dai cu capul de un geam invizibil. Tot timpul. Si esti ametit din cauza asta. Si tu vezi geamul ala si alegi sa vezi ce se va sparge mai intai, capul sau geamul.
:-) Vedem....
Sincer....
Nu, chiar vedem.
Haide, lasa-ma in pace.
Dar ce ti-am facut?
Nimic. Doar ca insisti sa fii ceea ce nu esti. Prosteste. In loc sa valorifici lucrurile bune pe care le ai, incerci sa te rupi de ele.
De fapt incerc altceva si tu sti ce. Incerc sa regasesc ceva ce nu poate fi pierdut.
Nu. Filozofezi. Bati campii.
Astea sunt cuvintele mele.....
Poate. Sincer, nu stiu ce naiba faci.
Cateodata nici eu nu stiu. Dar....am mai mult echilibru decat credeam. Asta e clar. Si mai multa putere. De determinare nu vorbesc pentru ca sti si tu la fel de bine cum stau aici.
Oare? De ce crezi asta?
Nu stiu.....dar poate ca ai sa-mi explici tu de ce port acest dialog imaginar.
Pentru ca esti baiat bun.
Ah!
Si inofensiv.
Double ah. Oricum ar fi....
Cine te pune sa negi asta? De ce tot negi cu tot dinadinsul?
Poate pentru ca mi-e teama sa fiu ceea ce sunt. Poate pentru ca vad. Poate pentru ca tu sti ce e in mine....Mereu fac cate ceva drastic. Si gust amarul din urma actiunilor mele. Exista certitudini....
Iar eu sunt una dintre ele. Stiu. De fapt proiectia ta asupra mea e certitudinea. De ce acum? Adica, de ce in momentul asta toate astea?
Din nou folosesti cuvintele mele.....Si din gura ta suna....ingemanat.

O gura de cafea. Cafeaua ta. Mmmmm.....visez frumos.

P.S. Mai tii minte asta?

O sa scriu?

Promit ca o sa scriu....cred ca o sa scriu. Deocamdata, n-am ce. De fapt, am inceput mai multe chestii pe care le-am salvat frumusel dar nu le-am postat. De ce? Pentru ca nu simt nevoia (sic!). Mai vedem.....